29 ianuarie 2001
Actualitatea. Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Neculai Constantin Munteanu).
Vîrful aisbergului.
Zilele trecute s-a petrecut în capitală un incident înregistrat de mai multe ziare centrale sub titlul „caz unic în analele poliţiei rutiere romane”. Cotidianele informează că un şofer oprit de poliţie pentru o infracţiune banală a ăncercat să îl mituiască pe agentul de circulaţie. Nimic deosebit pînă acum.
Spre deosebire însă de alte situaţii similare, agentul de circulaţie a refuzat mita. Si-a anunţat superiorii, iar şoferul a fost arestat şi riscă o pedeapsă de pînă la 5 ani de închisoare.
Într-un peisaj social suprasaturat de trafic de influenţă, mită, inginerii financiare, un poliţist care refuză mită este, într-adevar, o curiozitate a naturii. Cu atît mai mult cu cît s-a încetăţenit obiceiul că dacă vrei să distrugi un funcţionar, un medic, un profesor sau un jurnalist creezi flagrantul de mită.
În această scenetă, poliţia are o misiune esenţială. Trebuie să marcheze banii cu o vopsea fluorescentă pe care scrie mita, să organizeze flagrantul şi să pună catuşe celui care nu o dată nu ştie ce are în plicul care i-a fost strecurat în buzunar. Poliţia a colaborat adică din plin cu cel care dădea mita.
De înţeles, de cele mai multe ori, cazurile de luare de mită au vizat persoane incomode, ale căror activitate şi credibilitate sunt astfel pe veci distruse. Nu e de mirare că li s-a întimplat cu o îngrijorătoare frecvenţă chiar şi jurnaliştilor să fie prinşi de poliţişti cu mită în buzunarul pardesiului. Deşi mita se dă şi de ia, nici unul dintre cei care au participat la această scenetă nu a fost arestat. Ba chiar, în cadrul anchetelor, au avut un rol privilegiat, creînd impresia că în Romania infracţiunea de dare de mită nu prea există.
Unul dintre capii lumii interlope din Transilvania, bulibaşa Gabor Lajos, l-a acuzat pe vicepreşedintele tribunalului Cluj de luare de mită. Viorel Burzo ar fi pretins şi primit 15 000 de mărci pentru a-l elibera pe Gabor de la puşcărie. Acesta susţine că soţia lui a dat banii, însă din aranjament nu s-a ales mare lucru. Bulibaşa a jurat să se răzbune pe tot ce mişcă prin tribunalul din Cluj, Parchet şi Direcţia penitenciarelor. El le-a înscenat o luare de mită unor funcţionari din serviciul independent de anticorupţie din ministerul Justiţiei, l-a acuzat pe fostul comandant al penitenciarului Gherla că i-a pretins bani pentru a avea un tratament prijilegiat în puşcărie, a spus că îi are în buzunarul de la ceas pe mulţi dintre magistraţii judeţului. Ceva adevăr era în toate acestea, cel puţin aşa a decis Parchetul clujan după ce a folosit din plin talentele actoriceşti ale bulibaşei priceput în ale mituirii şi traficului de influenţă. [...]
De altfel, mulţi dintre infractorii binecunoscuţi găsesc mereu la Institutul Medico-Legal o ureche atentă la plîngerile lor. Pe această portiţă au ieşit din închisoare multi dintre cei pe care poliţia i-a prins cu mare greutate. Chiar şi Gabor Lajos, cel care l-a turnat pe vicepreşedintele Tribunalului din Cluj susţine că medicii legişti i-au cerut o sumă impresionantă de bani pentru a-l scoate din închisoare pe motive de sănătate.
Stirea despre poliţistul care a refuzat să primească mită a fost înregistrată de ziare ca un caz senzaţional într-o puzderie de informaţii, reportaje şi documentare despre proporţiile corupţiei din serviciile publice, sistemul judecătoresc sau din învăţămînt, domenii în care puţine decizii par a fi luate dezinteresat.
Este poate şi aceasta reţeta eternului insucces economic romanesc. De multă vreme amestecul dintre darea şi luarea de mită a fost cel mai eficient mijloc de a îmbina utilul cu plăcutul, în subteranele unde economia romanească şi-a ascuns peste 40 % din tezaur. Mita dată, luată, dovedită nu e decît partea vizibilă a aisbergului unui sistem corupt la vîrf pînă în străfunduri.
