22 ianuarie 2001
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Neculai Constantin Munteanu)
Despre privatizarea PDSR, numai bine!
Atît pentru politicienii care s-au aflat pînă mai ieri la putere, cît şi pentru actualul partid de guvernamînt, privatizarea este o problemă centrală a economiei. Există diferenţe notabile însă nu se poate spune că despre privatizare nu s-a vorbit mai mult decit oricînd în campania electorală. E drept, unii vroiau privatizarea, alţii, nu.
Acum cîteva zile, ministrul turismului Dan Matei Agaton promitea un război psihologic împotriva privatizărilor încheiate de fostul preşedinte FPS, Radu Sarbu. Domnul Agaton îl acuza pe fruntaşul ţărănist că a transformat privatizarea într-o afacere de grup şi că va trebui să anuleze parte din contractele de vînzare cumpărare încheiate pînă în anul 2000. Domnul Agaton are ţinte precise: complexul hotelier de la Poiana Braşov, unele hoteluri de pe litoral, din staţiunile Neptun şi Olimp, cîteva hoteluri din Bucuresti.
Principala cauză a stopării privatizării acestor obiective turistice ar fi lipsa de transparenţă a negocierilor şi comisioanele grase încasate de unii funcţionari FPS. Ofensiva domnului Agaton nu este singulară.
Ovidiu Muşetescu, şeful nou înfiinţatei agenţii naţionale pentru privatizare a spus că de acum înainte contractele de vînzare -cumpărare vor arăta altfel. Cumpărătorul va trebui să promită că în urmatoarele două cincinale nu va concedia pe nimeni, va face planuri şi va ţine cont de sugestiile sau obiectiile ministerelor si instituţiilor statului. E momentul să triem cohortele de afacerişti mărunţi care vin cu 100 de dolari să cumpere marile combinate romanesti, spune domnul Muşetescu. Si probabil, aceste măsuri îi vor opri la graniţă pe investitori, fie că vin cu 100 de dolari sau cu 100 de milioane. [...]
Ministerele au preluat mare parte din bunurile care vor fi scoase de acum înainte la privatizare, dar, conform programului de guvernare, trebuie s-o facă numai în interesul naţional, vînzînd la preţ mare şi eventual unui investitor verificat şi solvabil, unui înger financiar cu suflet mare şi bogat care accepta sa cumpere resturi tehnologice la preţ de antichităţi şi consimte să aplice politici sociale pe termen lung.
El trebuie să investească în modernizare fără să concedieze pe nimeni, sa plătească taxe şi impozite la zi, cum nu au făcut-o pînă acum intreprinderile de stat care au datorii de mii de miliarde de lei acumulate în ani de nepăsare fiscală. Să se supună planului de dezvoltare industrială pe termen mediu, în curs de elaborare la Ministerul Industriei, sa primească ordine de la ministerul pentru intreprinderi mici şi mijlocii.
Să fie adică un patron sau nu patron ci mai de grabă arendaş al statului, să prezinte bilanţuri cînd i se cere şi să fie gata sa dea socoteală pentru investiţiile făcute. Si, să răspundă, evident, penal, dacă nu a îndeplinit sarcinile de plan conform planificării. Evident, nu găseşti asemenea cumpărători nici cu poliţia. Ca un făcut, toţi vor să cumpere ieftin, să restrîngă schema de personal, să scadă preţurile de producţie, să facă bani şi afaceri, nu să întreţină cămine de familişti. Chiar dacă aceştia au fost atît de încurajaţi de PDSR.
