Grăbit să semneze alianţa cu Partidul Conservator, se prea poate ca, în graba mare, liderul Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu, să fi înfipt cui un zdravan în sicriul liberalismului românesc şi să fi să fi semnat certificatul de deces al ultimului partid istoric din România.
Prin mezalianaţa de centru-dreapta, socotită de contra naturii de unii liberali, PNL are mult de pierdut şi mai nimic de câştigat. Prin alianţa cu partidul condus de Dan Voiculescu, colaborator cu acte al Securităţii, cu o avere ce-şi are sorgintea tot în relaţiile lui tulburi cu Securitatea, PNL pierde la capitolul imaginii de partid anticomunist, de dreapta, agreat de clasa mijlocie şi susţinut de anticomunişti rezoluţi.
Partidul Conservator este anexa politică, fără o ideologie precizată, a unui afacerist fără scrupule, cu un singur ţel, profitul personal. Fără personalităţi, fără structuri solide în teritoriu, Partidul Conservator n-a intrat niciodată în Parlament prin forţe proprii. A migrat de la stînga la dreapta şi retur, după împrejurări şi necesităţi electorale, a trădat fără jenă, a abandonat sau a fost abandonat când n-a mai fost util, socotit de toţi cei care l-au folosit drept soluţia necesară pe moment, dar imorală, a politicii româneşti.
Zestrea oferită de Partidul Conservator este un trust de presă, inclusiv o televiziune ce-l fascinează pe gureşul lider al PNL. Insă, cum s-a văzut, televiziunile contează în campaniile electorale, dar nu sunt suficiente pentru a câştiga alegerile. PSD-ul a trecut prin această experienţă dureroasă, prea scump plătită. De altfel, presiunile Partidului Conservator pentru realizarea alianţei cu liberalii îşi au explicaţia tocmai în tensiunile cu PSD-ul şi în posibilitatea de a rămâne fără remorca care să-l bage în Parlament. Iar ambiţiosul lider liberal a muşcat din momeală cu un infantilism încremenitor. Ba a şi oferit locuri în Parlament şi funcţii în stat pe care partidul-televizor nu le-ar fi obţinut în veci vecilor prin forţe proprii.
Deocamdată, însă, târguiala pe împărţirea locurilor la o posibilă masă a puterii seamănă cu vânzarea blănii ursului din pădure. Alianţa de Centru-Dreapta, cu o 20 % intenţii din vot ale liberalilor şi cu 2 - 3 % ale conservatorilor nu poate accede la guvernare.
Pe scurt, pentru pohta ce pohteşte Alianţa de Centru-Dreapta are nevoie de PSD, partid in sevraj de putere după şase ani în opoziţie. Şi cum PSD-ul, nu prea are de ales, se pune la cale o monstruosă coaliţie de centru-drepta-stânga. Însă PSD-ul, partid mare, cu structuri solide în teritoriu, înţelege să ia partea leului şi e greu de crezut că va accepta pretenţile Alianţei de a impărţi puterea la paritate.
Cum până la alegeri mai sunt doi ani, de fapt opoziţia vrea suspendarea preşedintelui, demiterea guvernului şi organizarea de alegeri anticipate prezidenţiale şi parlamentare. Planul, diabolic, are cusurul că a mai fost încercat. Fără succes.
Unele voci afirmă că noua alianţa ar fi un tigrişor de viitor. Mai probabil că la PNL la poartă este doar o mâţă moartă. Pe care o ţine în braţe Crin Antonescu.
