Poate e, totuși, prea devreme dar ceva se poate spune, deja, în chip de concluzie a crizei țiganilor de astă vară: toată lumea a reușit să se dea la o parte. Guvernele român și bulgar trebuie să se descurce sau încurce, mai departe, singure.
În toamnă, promisiunile și angajamentele se adunaseră morman. Franța pe post de victimă crease o furtună politică la nivel european și așa a apărut ideea că, de data asta, ceva se va întîmpla. Și s-a întîmplat: programele fără conținut, seminariile interminabile cu invitați capabili să vorbească 20 de minute în șir fără să spună ceva aplicabil în următoarele 20 de minute, rapoartele pompoase și recomandările garndioase, toate s-au adunat, ca de obicei.
La sfîrșitul anului, cu excepția punctelor electorale adunate de Președintele Sarkozy, situația e neschimbată. ONG-urile miriapod care primesc fonduri europene vor prăpădi banii pe salarii și dezbateri despre „problema romă” și vor conchide că de vină e rasismul care începe dincolo de ușa sălii de dezbateri.
UE va putea etala un vraf de documente. Țiganii se vor pregăti pentru următoarea incursiune de vară. Guvernele român și bulgar vor fi, iar, acuzate că nu controlează situația. Realțiile țiganilor cu lumea din țările lor de baștină vor rămîne proaste și nimeni nu va fi început să se apropie de începutul primului pas în direcția bună.