Franţa şi Germania consideră că România şi Bulgaria nu sunt pregătite pentru aderarea la spaţiul Schengen în martie 2011. Decizia de acceptare ar trebui luată atunci când vor fi făcute progrese ireversibile în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate, se spune în scrisoarea miniştrilor de interne din cele două ţări, care mai invocă şi probleme legate de gestiunea frontierelor şi de politica de azil.
Un eşec pentru cele două ţări. Dar, în timp ce Bulgaria şi-a asumat deficienţele, în România s-a pedalat pe victimizare. De la constatarea obidită, „Berlinul şi Parisul nu ne vor în Schengen”, la concluzia masochistă „căruţa românească nu intră în Schengen”, presa s-a întrecut în titluri catastrofale. Vehement a fost şi preşedintele Traian Băsescu care consideră că opoziţia Franţei şi Germaniei „este un act de discriminare la adresa României” şi a declarat categoric: „nu vom accepta o discriminare din partea nimănui, fie ea şi din partea celor mai puternice state din UE”, deşi îi cam lipsesc şi argumentele şi mijloacele şi pentru a contracarea poziţia celor două ţări.
Mulţi au considerat că poziţia aţoasă a autorităţilor româneşti se află între lamentabil şi penibil. Adrian Severin, europarlamentar, a adăugat şi o notă de ridicol. Poziţia Franţei şi Germaniei este un act de corupţie! Argumentele pentru a ţine România în afara spaţiului Schengen nu au legătură cu normele europene, care privesc exclusiv securizarea frontierelor externe ale Uniunii, nu problemele din justiţie, nici rromii sau corupţia internă dintr-o ţară!
Numai ca dacă ne referim strict doar la securizarea frontierelor e sigur că România a făcut ceea ce trebuie? Bunăoară, odată accepatată în clubul Schengen, orice viză de intrare în România va fi valabilă în toate ţările CE. Funcţionarii consulari români şi-au însuşit această responsabilitate şi mai ales sunt la adăpost de corupţie? Chiar în cursul acestui an Angela Merkel a transmis un avertisment clar autorităţilor române: „trebuie să fim siguri că acordarea vizelor la graniţele exterioare ale României se face fără corupţie, fără ilegalităţi”. Or, frontiera cu Moldova este una cu probleme, având în vedere fluxul de imigranţi care trec pe acolo şi politica României de a acorda cetăţenie moldovenilor, de care n-au profitat doar moldovenii.
Cât de sigure sunt frontierele şi punctele vamale ale României, având în vedere, că odată cu acceptarea în clubul Schengen sporeşte riscul evaziunii fiscale la produsele accizabile, cum ar fi benzina şi ţigările? Ştie cineva că la frontiera cu Moldova contrabanda cu ţigări e mai infloritoare ca oricând? În fine, UE are o politică strictă în materie de importuri pentru a proteja producţia comunităţii. Ştie cineva că frontierea cu Modova este raiul contrabandei cu usturoi chinezesc, introdus în România cu camioanele?
România nu este victima discriminării, ci a reputaţiei proaste a politicienilor care au promis multe şi au făcut puţine în reformarea administraţiei şi justiţiei, cu alte cuvinte, victima mentalităţii „zicem ca ei şi facem ca noi”.
