Gheorghe Cojocaru: „Negocierile între partidele politice cu reprezentare parlamentară, între cele trei componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană, sau între Partidul Democrat şi Partidul Comuniştilor au intrat pe ultima sută de metri, astfel încât este limpede pentru toată lumea, că în faza imediat următoare aceste negocieri vor fi finalizate. Însă deznodământul acestora este, totuşi, greu de anticipat.”
Europa Liberă: Credeţi că scorul este deschis în continuare la orice rezultat? Că balanţa mai poate fi înclinată încă în orice parte?
Gheorghe Cojocaru: „În orice caz, aceasta ar putea fi impresia, care se crează în urma declaraţiilor, pe care le fac publice partidele politice. Însă, ceea ce ar trebui să atragă atenţia, este modul în care sunt formulate atât pretenţiile, cât şi posibilităţile reale de exercitare a competenţelor decizionale. Este clar că partidele din actuala alianţă de guvernare sunt axiologic mult mai aproape, în ciuda tuturor diferenţelor şi că între acestea şi Partidul Comuniştilor este o distanţă mult prea mare pentru a se ajunge la o colaborare în vederea exercitării puterii.”
Europa Liberă: Cu toate acestea, Partidul Democrat are periodic întâlniri cu Partidul Comuniştilor. Dumneavoastră excludeţi din calcul, sau totuşi admiteţi o formulă democrat-comunistă?
Gheorghe Cojocaru: „În momentul în care se pune în acest fel această chestiune, eu aş fi tentat să mă pronunţ în favoarea păstrării actualei formule de guvernare, restrânse este adevărat la trei componente de bază. Partidul Democrat, în ciuda manevrelor la care recurge, nu se poate obiectiv regăsi decât într-o formulă liberal-democrată de guvernare. Singura formulă care poate imprima o dezvoltare firească a societăţii din Republica Moldova, care, într-o fază ulterioară, să se integreze în familia unită europeană.”
Europa Liberă: Care sunt riscurile, la care s-ar putea expune Partidul Democrat, dacă ar decide asupra unei coalizări cu Partidul Comuniştilor?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, Partidul Democrat ar trebui, probabil, să analizeze experienţa tristă de colaborare cu comuniştii a Partidului Popular Creştin-Democrat. Dar, pe de altă parte, atâta timp cât liderii democraţi nu au luat o decizie privind o eventuală aliere cu Partidul Comuniştilor, aceştia nu ar trebui demonizaţi. Pentru că este de presupus, ei înşişi sunt conştienţi de toate aceste riscuri, pe care ar dori, probabil, să le evite.”
