20 decembrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; reporter: Andreea Pora).
Bilanțul președintelui Constantinescu.
Preşedintele Emil Constantinescu a părăsit astăzi palatul Cotroceni cu un discurs pe alocuri patetic, care în rezumat afirmă că au fost patru ani dificili, indiferent cine ar fi ocupat funcţia prezidenţială.
„[...] pot mărturisi că a fost o experienţă dură, clădită pe multă muncă, încercări dramatice, momente de mândrie şi dezamăgiri dureroase” – a declarat între altele fostul preşedinte.
Emil Constantinescu pare, in bilanţul pe care l-a făcut, mai degrabă mulţumit. În politica externă, preşedintele are multe succese: Constantinescu a încercat să schimbe imaginea României, să atragă investitorii străini - lucruri care i-au şi reuşit în special în ultimii doi ani. Vizita lui Bill Clinton la Bucureşti, parteneriatul strategic cu Statele Unite, începerea negocierilor de aderare la Uniunea europeană, paşii importanţi făcuţi spre integrarea în NATO, încheierea tratatului cu Ucraina, normalizarea relaţiilor cu Ungaria, vizita Papei Ioan Paul al II-lea constituie tot atâtea puncte câştigate de Emil Constantinescu.
Emil Constantinescu şi-a îndeplinit destul de bine şi rolul de mediator. Preşedintele a reuşit de mai multe ori să readucă opoziţia în Parlament, să-i împace pe ţărănişti cu social-democraţii lui Petre Roman, pe cei din UDMR cu restul coaliţiei, să-i determine pe grevişti şi revoluţionari să renunţe la proteste.
Lui Emil Constantinescu i se poate însă reproşa eşecul cruciadei împotriva corupţiei. De corupţie a fost legat şi cel mai mare scandal al mandatului „Ţigareta2”.
Lui Constantinescu i se poate reproşa şi ataşamentul exagerat faţă de PNŢCD, pe care l-a abandonat numai în ultimul an, când a refuzat să mai candideze. Şi-a ales, de asemenea, prost consilierii, încurajând nepotismul şi oportunismul. A pierdut susţinerea societăţii civile.
