1 decembrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea).
[Title „Corneliu Vadim Tudor sau despre dimensiunea unui eşec al democraţiei românești”].
Punct de vedere: Gabriel Andreescu
Ultimele zile arată un fenomen destul de rar în presa romanească, o solidaritate aproape unanimă pentru a preîntîmpina alegerea lui Corneliu Vadim Tudor ca preşedinte al ţării. Ca să dau doar o probă: Adevarul cita pe prima pagină declaraţia lui Ion Iliescu: PRM şi Vadim Tudor sunt un pericol pentru democraţie şi soarta Romaniei. Evenimentul Zilei cerea şi el, cu litere mari, izolarea lui Vadim. Cotidianul şi Ziua trăgeau concluziile "Stînga împrejur” - respectiv ”Cortina de Fier". Mai amintesc săptămînalul 22: el apărea marţi, cu un chenar negru şi cu soluţia ”Votul pragmatic, ultima soluţie”. În sfîrşit, şi acesta ete cel mai important, Adrian Năstase, prezumptiv prim ministru, declara ca PDSR nu va intra la guvernare dacă nu iese învingător la turul din 10 decembrie, Ion Iliescu.
Cît rău ar putea să facă Corneliu Vadim Tudor odată ales de vreme ce PDSR pare gata să renunţe la statutul de partid de guvernamînt, după ce a cîştigat atîtea voturi. As propune să analizăm împreună prerogativele prezidenţiale şi să evaluăm ce ar însemna prezenţa liderului PRM la Cotroceni.
Să începem cu rolul preşedintelui în formarea guvernului: ar urma ca Vadim Tudor să se consulte cu PDSR şi să desemneze în urma consultării un candidat la funcţia de prim ministru. Care să fie apoi votat de parlament. Dar, dacă Vadim Tudor refuză desemnarea candidatului? Constituţia nu se referă la asta. Într-un asemenea caz trebuie aplicate principiile de drept constitutional. PDSR va propune el candidatul şi parlamentul îl va desemna ca prim ministru, chiar dacă preşedintele refuză, întrucît parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman.(...)
Ca şi comandat suprem al forţelor armate şi preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Vadim Tudor ar putea declara mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate, dar numai cu aprobarea parlamentului. Iată de ce ar fi greu să abuzeze de aceasta prerogativă. El ar putea în schimb institui starea de asediu sau starea de urgenţă pentru care trebuiesă primească încuviinţarea parlamentului în termen de 5 zile. În cazul acestei prerogative avem, într-adevăr, o problemă: Vadim Tudor ar putea încerca o lovitură de stat avînd la dispozitie micul interval de timp. Din fericire, ministrul de interne şi cel apărarii naţionale vor aparţine guvernului numit de PDSR. Nu se poate da o lovitură de forţă fără sprijinul acestora. În concluzie : alegerea lui Vadim Tudor ca preşedinte ar duce la blocarea activităţii statului. Celelalte forţe politice sunt capabile, cu cele 70 de procente ale lor să domine acţiunea Partidului Romania Mare şi a periculosului său lider.
Dar condusă de o persoana cu un asemenea profil psihologic şi politic, Romania ar fi tratată ca o paria printre ţările europene. Fără să se bucure de un minim de onorabilitate o ţară nu poate în aceasta lume globalizată decît să eşueze. N-ar fi numai o criză economică ci şi o criză de civilizatie.
