30 noiembrie 2000
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea)
Punct de vedere : Emil Hurezeanu
Confruntarea Vadim-Iliescu în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale nu este decît emblema exterioară, metafora unui conflict de adîncime al politicii şi culturii politice din Romania. Febrilitatea dezbaterilor care preced alegerile de la 10 decembrie, campaniile antiextremiste a căror înscenare mediatică are ceva în aceste zile din politica linşajului moral, inversînd, într-un fel tacticile Romaniei Mari prin pompierism şi ritual de tribunal al poporului al unei pseudo-indignari morale pe bază de convocator, ne-ar putea face să credem că, în defintiv, în Romania tot răul a fost spre bine. Din confruntarea democraţilor, fie ei de stînga postcomunista cu neofascistii post ceauşişti, înţelegem cu toţii, ca într-un film brusc accelerat că trebuie să îi sprijinim pe primii în numele normalităţii europene a Romaniei. În doar cîteva zile apele mlăştinoase ale ultimului deceniu şi foarte tulburi ale ultimei jumătăți de secol, par să se limpezească. (...)
Petre Roman a aprobat atunci cererea fostului bard ceauşist. Ceea ce a urmat este bine cunoscut. Romania Mare a devenit cloaca maximă a tranziţiei, canalul de dejecţii la vedere a obscenităţii orientate politic şi ideologic. Instrumentul n-a fost îndrăgit niciodată de regimul Iliescu, dar nici dispreţuit, atîta vreme cît "maurul şi a făcut datoria". Ţinerea sub focul ultrajului, insultei, calomniei, şantajului şi ameninţării, a climatului de construcţie şi contestaţie democratică. Antisemitismul si antimaghiarismul s-au asociat cu un antioccidentalism feroce. Ultimii 10 ani vor înregistra, prin Romania Mare, în istoria culturală a ţării, cel mai grav atentat organizat cu concursul autorităţilor unui stat pretins democratic împotriva valorilor umanismului, decenţei şi moralităţii publice unanim acceptate în lumea civilizată.(...)
O suliţă lungă ţine acum în mînă spre capătul dinspre vîrful otrăvit "tribunul vremurilor noi". De ea s-au agăţat, într-un fel sau altul şi legionarii şi staliniştii şi ceauşiştii şi urmaşii lor instituţionalizaţi ai tranzitiei. CVTudor nu este decît vîrful unui aisberg. El va putea fi învins în al doilea tur al prezidenţialelor, dar va avea un sfert din parlament şi o jumătate potenţială din ţară, încă la dispoziţie. Mobilizarea democratică împotriva acestui produs secundar şi atent cultivat al pervertirii sau jumătăţilor de măsură, a politicilor romanesti de democratizare din ultima jumătate de secol revine acum nu PDSR şi lui Ion Iliescu, cît întregii societăţi şi elitelor sale. Acum somnolenţa şi amenzia mai pot fi învinse pentru că Ion Iliescu şi PDSR cunosc bine mijloacele şi trucurile adversarului ţinut atîta vreme sub pulpana ocultei post comuniste. Data viitoare însă, s-ar putea ca Vadim să kidnapeze fără probleme Romania. Din disperare, din adormirea raţiunii şi "la mişto”, ca să numim explicaţiile cele mai frecvente ale votanţilor PRM şi ai lui VadimTudor în anul de graţie 2000.
