Despre moldovenii aflaţi peste hotare politicienii spun, şi aici o să-i citez: „Nu trebuie să-i uităm, ei sunt ai noştri, chiar dacă viaţa i-a mânat atât de departe de Moldova. Dar nici ei nu trebuie să uite că sunt parte, la fel ca şi noi, a aceluiaşi neam. Că aici, în Moldova, le sunt casa şi rădăcinile şi că problemele cele mai mari pentru ţară şi neam trebuie să le rezolvăm împreună cu toţii. Mai ales că ei au văzut altfel de viaţă, altfel de lume şi înţeleg mai bine încotro trebuie să meargă Republica Moldova.”
Cum răspund migranţii moldoveni la aceste apeluri ale politicienilor?
*
Potrivit statisticilor oficiale, peste hotare se află aproape 700 de mii de cetăţeni moldoveni, iar datele neoficiale arată că numărul lor ajunge la un milion. Remitenţele trimise de ei depăşesc 900 milioane de dolari americani anual, constituind 23 % din Produsul Intern Brut. Actuala guvernare de la Chişinău a găsit o soluţie pentru votul cetăţenilor aflaţi în străinătate - 35 de secţii de votare vor fi deschise în cadrul ambasadelor şi consulatelor Moldovei, iar 40 în alte localităţi.
Unii, însă, dintre gastarbaiteri au venit să voteze acasă , la baştină. Este şi cazul soţilor Ana şi Sergiu Spânu de la Ciorăşti, Nisporeni. Ambii sunt doctori şi de peste un deceniu muncesc în Grecia. Cum se câştigă banul în străinătate? De aici a pornit discuţia Europei Libere cu Sergiu Spânu.
Europa Liberă: Criza nu va afectat şi pe voi, moldovenii aflaţi la muncă în statul elen?
Sergiu Spânu: „Păi, cum nu ne-a afectat? Nu ne mai iau la lucru aşa de uşor, chiar şi în casă. În toate domeniile. Foarte mult ne-a afectat. De exemplu, eu m-am dus de 12 ani şi împreună cu noi au mers mulţi, care pe urmă şi-au adus copii, şi-au adus soţii. Copiii au început să înveţe în şcolile greceştii şi acum, când mulţi se reduc de la locurile de lucru, să se întoarcă înapoi nu e posibil, de atâta că copiii de acum au patru-cinci-şase ani învăţaţi în şcolile greceşti. E o problemă.”
Europa Liberă: Tu, după 12 ani de şedere în Grecia, te-ai gândit, te gândeşti să revii în Moldova? În ce condiţii ai reveni? La ce salariu ai reveni acasă?
Sergiu Spânu: „Vreau să vin în sat, chiar la mine în Cioreşti, de unde sunt şi să fac ceva pentru satul ista. Însă e clar, că salariile de aici îs cu mult mai mici decât salariile de acolo. Acolo, dacă lucrezi o lună, poţi să spui că-ţi faci salariul pentru undeva şase luni de aici. Cu banii de acolo, de exemplu, atât şi eu, cât şi alţii, ajutăm şi rudele, fraţii, surorile, mamele, buneii, bunicile. Cu atât mai mult, când se îmbolnăvesc şi nimeresc undeva în spital, ştiţi Dumneavoastră cum e aici în Moldova. Au poliţă, dar totuşi, nimerind în spital, se plăteşte.”
Europa Liberă: Eşti medic, cunoşti mai bine.
Sergiu Spânu: „Da, cunosc foarte bine. Îi înţeleg şi pe medicii de aici. Cu salariul unui medic de aici nu poţi trăi. Cât are? Hai, patru-cinci-şase mii de lei. Salariile îs mici din Moldova, însă preţurile aproape sunt aşa ca şi după graniţă.”
Europa Liberă: Ce ai putea face concret pentru satul natal, pentru Ciorăştii de prin părţile Nisporenilor?
Sergiu Spânu: „Ce aş putea eu? Doresc să deschid un ambulator, care l-am început încă în anul 1990. Aş vrea să deschid o farmacie. Paralel cu lucrurile astea pe care am să le fac, voi putea lucra şi medic, ca să am mai mulţi bani, ca să pot trăi aşa o viaţă, cum m-am învăţat să trăiesc în Grecia.”
Europa Liberă: Politicienii în această campanie electorală vă spun că sunteţi cei care veţi salva Republica Moldova. Voi trebuie să ajutaţi, să fortificaţi democraţia din Republica Moldova. Cum răspundeţi la aceste apeluri?
Sergiu Spânu: „Noi nu numai că o vom salva-o, noi şi la moment o salvăm. Numai cu părere de rău, banii pe care-i aducem noi, sau îi trimitem din Europa, vin aici, se duc la procurarea produselor alimentare străine, turceşti, sau din altă parte. Pe când Moldova noastră ar trebui să fie o ţară plină de lapte, de carne, de brânzeturi, de fructe, de legume. Şi asta e o ruşine pentru noi.”
Europa Liberă: Ce aşteptaţi de la aceste alegeri de duminică?
Sergiu Spânu: „În primul rând, eu foarte tare retrăiesc de alegerile acestea, de atâta, că mentalitatea populaţiei bătrâne. Eu pe dânşii îi cred că la vârsta lor de tinereţe, ei erau speriaţi. Spaima lor încă se menţine.”
Europa Liberă: De ce s-ar teme?
Sergiu Spânu: „De comunişti. Şi tot pe ei îi votează. Frica intrată de mulţi ani în urmă. Îmi explic numai prin aceea că ei votează de frică şi frica anume e rămasă de pe timpuri.”
Europa Liberă: Dar ei mai spun că votează pentru viitorul copiilor lor.
Sergiu Spânu: „Păi cum să voteze pentru viitorul copiilor lor Partidul Comuniştilor? Cum poţi să votezi? Doamnă Valentina, chestia e în aceea că oamenii aceştea nu au fost nicăieri niciodată la Apus şi ei nu pot compara. Cândva, când au trăit le-a fost bine, neputând compara cum e în Europa. De atâta, cel mai tare aş dori, cât mai repede să se liberalizeze regimul de vize, să se poată duce toată populaţia din Moldova măcar pe o săptămână în Grecia, în Italia, în Spania şi în alte ţări, în Germania cu atât mai mult. Să vadă. Să compare. Şi eu sunt sigur că atunci vor avea altă concluzie. Altă părere şi-or face.”
Europa Liberă: Ai venit acasă acum, vei participa la alegeri din Republica Moldova?
Sergiu Spânu: „Da.”
Europa Liberă: Ce fac semenii, care au rămas în Grecia? Sunt dornici, sunt motivaţi, sunt conştienţi că trebuie să meargă la scrutin duminică? Sincer.
Sergiu Spânu: „Ştiţi, aici este aşa o chestie că Partidul Comuniştilor, într-o măsură oarecare, a pus umărul ca noi să urâm Moldova. Da, eu cred că de data asta o să meargă.”
Europa Liberă: Ce-i motivează să ajungă la secţia de vot?
Sergiu Spânu: „Dacă va fi regimul de vize liberalizat, ei socot că o să vină mai liber şi mai repede. Îşi vor vedea părinţii şi se vor întoarce înapoi.”
Europa Liberă: Pentru ce vor vota moldovenii din străinătate?
Sergiu Spânu: „Pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Ei o văd ca o şansă, şi asta e o şansă foarte mare dată nouă. Dacă n-om folosi această şansă acum, nu ştiu când va mai fi.”
Europa Liberă: Viitorul Parlament cu ce ar trebui să-şi înceapă activitatea? Ce probleme prioritare ar trebui să fie incluse pe agenda noului Legislativ?
Sergiu Spânu: „Să aleagă preşedintele, să avem şi noi, ca toate ţările, un preşedinte. Să fie ales cât mai repede Guvernul.”
Europa Liberă: Ce alianţe postelectorale?
Sergiu Spânu: „Ar fi bine să fie aceeaşi care a fost până acum. Aceleaşi patru partide. Cum n-ar fi, într-un an de zile Alianţa a progresat foarte mult.”
Europa Liberă: Ce înseamnă - a făcut progrese?
Sergiu Spânu: „În primul rând, cred că s-a apropiat foarte mult de Europa. Europa s-a întors din nou cu faţa la noi. S-au îmbunătăţit relaţiile cu România. S-au îmbunătăţit cu toate statele din Europa.”
Europa Liberă: Ce viitor are Moldova în următorii câţiva ani?
Sergiu Spânu: „Păi depinde de data de 28 noiembrie. Dacă vom vota şi va câştiga Alianţa macar peste 61 de procente, ca să poată din prima zi să aleagă Guvernul, să aleagă preşedintele Parlamentului, preşedintele ţării şi tot aşa, eu cred că vom avea un viitor bun, dar dacă nu – din nou, aceeaşi roată.”
Europa Liberă: Pentru că eşti doctor – ce reforme se cer în domeniul sănătăţii?
Sergiu Spânu: „În primul rând poliţa – eu nu sunt de acord cu poliţa. Eu aş dori ca la noi în Moldova să fie nişte companii de asigurare foarte serioase, ca fiecare membru al familiei să fie asigurat din copilărie şi până la adânci bătrâneţe. Eu văd foarte bine cum lucrează companiile de asigurare acolo, după graniţă, cum conlucrează cu spitalele. De atâta spun că dacă ar fi companiile de asigurare serioase. Că odată ce te-ai asigurat, ei sunt obligaţi să te urmărească, să te trimită la medic de două-trei ori pe an, să urmărească sănătatea. De atâta că ei nu sunt cointeresaţi ca tu să te îmbolnăveşti, să nimereşti bolnav la spital, ca ei să cheltuie mulţi bani. Ei te urmăresc des. Aşa aş dori să se întâmple şi în Moldova.”
Europa Liberă: Voi, migranţii moldoveni, sunteţi încurajaţi să vă creaţi viitorul acasă. Guvernul, autorităţile statului, au iniţiat şi un program, numit, pare, „1+1”, care prevede obţinerea unui grant de către migranţi pentru crearea sau dezvoltarea afacerilor pe teritoriul Moldovei. Deci, ar fi un leu plus un leu. Ai fi de acord să te lansezi într-o asemenea afacere?
Sergiu Spânu: „Nu, că încă nu-s sigur. Nu, eu aş vrea toate acestea să le văd după alegeri şi apoi o să mă decid – da sau nu. Dar nu cred până când. Aştept alegerile. Sincer să spun, aşa, foarte retrăiesc. Că eu mă uit în sat. Văd. Ascult.”
Europa Liberă: Ce vezi în sat?
Sergiu Spânu: „Nu pot înţelege lumea mai în vârstă. Moşnegii iştea.”
Europa Liberă: Deci, sâmbătă spre duminică dormi liniştit?
Sergiu Spânu: „Nu, nici într-un caz. Păi duminică îs alegerile, cum să dorm liniştit? Nici duminică spre luni n-am să dorm liniştit. Şi eu, şi soţia, şi mulţi prieteni de ai mei. Pur şi simplu, eu nu pot înţelege populaţia asta care, pe de o parte, spun că trăiesc greu, dar când te uiţi şi în sat, şi în oraş ce nunţi se fac, când te uiţi ce maşini circulă la noi, prin Moldova, nu înţeleg cum pot să spună, că ei trăiesc greu? Şi toate acestea vin din Europa. Nu vin din Rusia. Eu mă uit, săteni de ai mei, care au plecat în Rusia, şi săteni care au plecat în Europa – în Italia, în Grecia, în Spania, în Portugalia. Ce au ei şi ce au cei, care lucrează în Rusia. Diferenţă mare.”
Europa Liberă: Diferenţă în gândire? În perceperea valorilor? În ce e diferenţa?
Sergiu Spânu: „Şi în gândire, dar economic, material, s-au ridicat mult. Mulţi au apartamente prin Chişinău, au construit case. Unii şi-au cumpărat pământuri, magazine. Dar cei din Rusia nimic. De multe ori vin amăgiţi, au lucrat câte o lună, câte două, nu le plăteşte nimic, îi alungă acasă. Pe drum, prin tren îi mai buzunăresc. Iată diferenţa în lege, acolo şi la Apus. Cred că o să fie cea mai fericită zi din viaţa mea dacă vom câştiga, dar pentru asta trebuie să luptăm foarte mult. Dar trebuie să înţeleagă, doamnă Valentina, trebuie să înţeleagă toţi. Trebuie să câştigăm. Toată lumea să înţeleagă că viitorul e pentru copiii noştri. Cu părere de rău, toţi cei care înţeleg economie dezvoltată, libertate, economie de piaţă, îs puţini în Moldova. Toţi au plecat.”
*
Şi soţia lui Sergiu, Ana Spânu, pune mari speranţe în alegerile, care vor avea loc mîine şi despre care ea crede că au o mare importanţă.
Ana Spânu: „Sunt foarte importante anume acum, pentru că sunt foarte mulţi ani unde am tăcut. A zăcut moldoveanul în mizeria comunismului. Unica ţară suntem noi, care ne mai conduc comuniştii. Şi tot ce au făcut ei până acum e un mare dezastru pentru noi toţi, chiar ca naţiune. E atâta durere. Eu privesc televizorul şi văd filmele din ʼ40, cum au suferit moldovenii. Şi nu-i pot înţelege – aceiaşi oameni, care au suferit atunci, în război, aceiaşi oameni iubesc acum comunismul. Nu înţeleg cum se poate lucrul ista.
Frica şi indiferenţa. Şi necunoştinţa, pur şi simplu eu socot că nu cunoaşte. Eu am, unchiul meu e filolog la universitate şi eu deseori îi dau întrebarea – cum să argumentez la oameni, ca ei să înţeleagă că totuşi comunismul ne-a adus la sapă de lemn? Şi el îmi spune: oamenii nu citesc. Şi corect, nu citesc şi nu ştiu că, într-un fel, toţi spun că au dreptate, că 70 de ani, atâţia ani suntem impuşi sub călcîi, şi una, şi alta. Da, dar şi eu la fel, m-am trezit cu grafie chirilică, cu limba rusă. Am învăţat la o şcoală internat, unde era ruso-moldovenească. Tot se făcea în limba rusă. Atunci nu-mi dădeam întrebarea. Eu acum îmi dau întrebarea, de ce atunci noi toţi vorbeam ruseşte.
Eu de ce m-am trezit şi acum am aflat adevărul? Şi m-am schimbat. Normal că mi-am schimbat mentalitatea şi nu mai cred în minciunile care au fost. De ce lumea, alţii nu fac ca mine? Nu citesc, nu se conving ce limbă vorbim, de unde venim, că totuşi trebuie să salvăm ţara de comunism. M-am convins de acum.”
Europa Liberă: Pentru ce veţi vota mîine, duminică?
Ana Spânu: „Pentru democraţie, pentru ieşirea în Europa. Căci atunci, când vine democraţia adevărată la noi în ţară, atunci toţi ne vom schimba. Eu aşa socot că democraţii au să facă treabă.”
Europa Liberă: Prioritar ce probleme ar trebui să rezolve noi politicieni, deputaţii?
Ana Spânu: „În primul rând, să clarifice să nu mai existe în Moldova întrebarea limbii, ce limbă vorbim. Să vadă, în sfârşit, şi ruşii că noi nu ne mai temem de dânşii şi nu mai este frica ceea de atunci. Şi să ne luăm drumul nostru corect în viaţă. Dar programul să ieşim în Europa peste 18 luni să fie liberalizat regimul. Eu sunt pentru asta şi cu mîinele şi cu picioarele, şi cu tot. Pentru că, într-adevăr, lumea trebuie să vadă şi partea cealaltă, nu numai Siberia şi Rusia, şi Moscova. Eu am pierdut în Moscova şi fratele şi nepotul. Şi nu vreau nici să aud de Moscova.”
Europa Liberă: Au fost la muncă acolo?
Ana Spânu: „Au fost la lucru acolo, da. Pe unul l-a pălit trenul şi pe unul l-a pălit maşina în mijlocul drumului. Şi n-am aflat nici în ziua de azi ce s-a întâmplat, adevărul. În Grecia fiind am găsit o persoană, care aducea morţi de la Moscova. Şi eu retrăiam, îl întrebam cum o să găsească, cum o să nimerească, dar el aşa se mire, zice, doamnă, mata ştii căţi morţi aduc eu de la Moscova? O firmă întreagă a organizat în Chişinău o persoană, care aducea. El avea comenzi în fiecare zi să aducă morţi de la Moscova. Dar cine ştie de lucrul acesta?”
Europa Liberă: Deci, puneţi speranţe în alegerile parlamentare din această duminică?
Ana Spânu: „Eu foarte mult sper în alegerile astea şi cred, că Doamne fereşte, eu zic întotdeauna – ferească Sfîntul de mai câştigă o dată comuniştii. S-a terminat cu noi. Şi toţi oamenii care-s cinstiţi, toţi oamenii, care au luptat până acuma şi care vor să ieşim la lumină, o să se descurajeze şi au să plece. Toţi au să plece din ţară. Eu le-am spus şi părinţilor mei – dacă votaţi comuniştii, eu nu mai vin acasă niciodată. Eu tată am şi mamă vitregă, cu toate că ea era întotdeauna ceea ce-i spuneam, dar din alte informaţii aveam, prin alte rude, că ei aşa de faţa mea vorbesc, mă rog, da în spate votează comuniştii. N-am crezut şi nici acum nu cred, că ei îşi dau cuvântul, că n-au votat cu comuniştii. Da acum nici atât n-au să voteze.”
Europa Liberă: Când reveniţi din Grecia acasă cu totul?
Ana Spânu: „De când am plecat, în fiecare zi gândesc ca să mă întorc. Şi toţi se miră – cum tu eşti cu soţul în Grecia şi vreai în Moldova? Da eu niciodată n-am zis că vreau să rămân în Grecia. Cât de bine nu ar fi. Ştiţi, un singur lucru vreau să vă spun, nu ştiu dacă este vreo femeie, care a accentuat lucrul ista – că toate lucrăm în casă, în familie. Ştiţi, eu îs fericită acum, că lucrez în spital.
Ultimii şapte ani lucrăm cu soţul într-un spital foarte mare şi mai aproape de profesie. Dar primii ani, când lucram în familie ştiţi ce era greu? Nu era greu ca să lucrezi – să speli podelele, să mai faci toate lucrurile, care se fac în casă. Era greu să te dezici de tine însuţi. De caracterul tău. La o doamnă i-am spus, zic: - vrei, eu am venit la tine, înţeleg, situaţia mea, nu m-a chemat nimeni aici. Am venit de nevoile mele. Eu vin, eu îţi fac tot lucrul, ce vreai fac, spăl podelele, vrei în genunchi, vrei în picioare, vrei stau 24 de ore dacă doreşti. Dar să spun, că albul e negru şi negru-i alb, pur şi simplu nu pot.”
Europa Liberă: Deci, miza sunt alegerile.
Ana Spânu: „Sper, totuşi, că o să biruim, dar am încă o frică, aşa. Trebuie să câştige libertatea şi democraţia. Asta e, numai asta ne va salva de toate greutăţile, câte le avem.”
*
A abandonat studiile în Moldova şi a plecat la Torino, Italia, acolo unde muncesc mama şi sora. Viorica Lungu de la Vărzăreşti, Călăraşi, a început să facă studii în domeniul artei la Chişinău, dar lipsa de bani a descurajat-o şi a ales calea pribegiei. Pe ultima sută de metri înceară şi ea să convingă cât mai mulţi moldoveni, aflaţi în Italia, să meargă mâine la urna de vot .
Europa Liberă: Tu spui că ai convins-o pe sora ta, care locuieşte unde?
Viorica Lungu: „Suntem împreună, în acelaşi apartament. Suntem eu, sora şi mama.”
Europa Liberă: A, sunteţi la Torino, toate trei acolo.
Viorica Lungu: „Da. Doar tata a rămas la Moldova.”
Europa Liberă: Ce înseamnă această despărţire de tată?
Viorica Lungu: „Să fiu sinceră, eu am şase ani de când sunt în Italia, n-am fost încă niciodată în Moldova, fiindcă nu am avut permisul de soggiorno, am doar câteva luni de când l-am primit. Deci, suferinţa de a fi despărţită de tată este foarte mare, fiindcă cunosc bine greul lui de acolo şi situaţia noastră de aici. Eu nu am sfârşit studiile. Eu învăţam la Academia de muzică, teatru şi arte plastice. Am lăsat doar pe motiv de depresie, m-am îmbolnăvit de depresie, fiindcă mama era aici, sora aici, n-am reuşit să continuu studiu. A fost foarte, foarte greu.”
Europa Liberă: Ce aştepţi tu de la aceste alegeri? Pentru ce vei vota? De ce insişti să ajungi să votezi?
Viorica Lungu: „Sper foarte mult ca tineretul, care este în Moldova şi care studiază, să aibă posibilităţi să termine studiile pe care le-au început, fiindcă ştiu ce înseamnă când începi şi nu sfârşeşti. Să fie familiile unite, fiindcă e bine când statu toţi acasă, când stă fiecare în ţara lui. Să aibă un post de muncă, să aibă un salariu mai sigur, la sfârşitul lunii să poată întreţine familia, până la sfârşitul luni fără probleme. Cu toate că la început va fi greu, dar vreau asta pentru cei care rămân acolo.”
Europa Liberă: Victoria, tu când ai votat pentru ultima oară?
Viorica Lungu: „De când sunt în Italia niciodată. Nu-mi amintesc. De mult, de foarte mult timp.”
Europa Liberă: Cel puţin în ultimii şase ani nu ai mers la urna de vot.
Viorica Lungu: „Nu, n-am mers niciodată.”
Europa Liberă: Ce ştiţi voi acum despre partidele, care s-au înscris în cursa electorală? Cel puţin, cunoşti câţi concurenţi aspiră la mandatul de deputat?
Viorica Lungu: „Câţi – nu, nu ştiu. Deci, ştiu doar de câteva partide. Nu ştiu bine ceea ce zic, dar este tata încă la Moldova, este un frate de-al mamei, care în fiecare zi ascultă politica, toate ştirile, ce se întâmplă acolo şi ne informează ei.”
Europa Liberă: Tu ştii pentru cine îţi vei da votul?
Viorica Lungu: „Da, plus-minus o idee am.”
Europa Liberă: Şi mămica, alături de care eşti? Şi sora? Ştiţi pentru cine veţi vota?
Viorica Lungu: „Da, sper mult să fie cel corect.”
Europa Liberă: Aveţi o secţie de votare acolo, la Torino?
Viorica Lungu: „Da, este aici.”
Europa Liberă: E bine că s-a deschis o secţie de votare?
Viorica Lungu: „Chiar sunt foarte mulţumită, fiindcă am posibilitatea să merg să votez.”
Europa Liberă: Concret, ce probleme, sau asupra căror probleme ar trebui să se concentreze activitatea noului Legislativ de la Chişinău?
Viorica Lungu: „Posturi de muncă.”
Europa Liberă: Tu pentru ce salariu ai reveni în Moldova?
Europa Liberă: Ai fi tentată să revii acasă?
Viorica Lungu: „Da, vreau, vreau foarte mult.”
Europa Liberă: Auzi şi de la alţi concetăţeni de ai tăi, aflaţi acolo la muncă, în Italia, că şi-ar dori să revină în Moldova?
Viorica Lungu: „Da, aici sunt băeţii. Fetele mai puţin, dar sunt majoritatea băieţilor, care vor să vină acasă, să se realizeze, să facă ceva. Dar majoritatea zic pentru politica care este astăzi nu mă întorc.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă „politica care este astăzi”?
Viorica Lungu: „Ceea ce ştiam eu, când era Partidul Comuniştilor, că toţi fugeau de Partidul Comuniştilor, fiindcă nu acceptau ideile care le erau propuse. Nu ştiu, stăteai sub stat, nu decideai tu, decideau alţii pentru tine şi nu erau acceptate condiţiile astea.”
Europa Liberă: Italienii ce vorbesc desptre Moldova şi cetăţenii ei?
Viorica Lungu: „Despre moldoveni vorbesc că suntem liniştiţi, că muncim, că suntem sinceri, că nu furăm, că nu facem crime. Suntem sinceri ca persoane. Dar ceea ce ne consideră, ne consideră săraci. Săraci nu pot să vă spun din care motive. Fiindcă săraci s-ar defini din mai multe puncte de vedere. Nu ştiu, de multe ori se uită chiar şi prin Internet, mai ales pe YouTube, când sunt unele familii filmate din sate, când arată familiile cele mai sărace, care sărmanii nu ajung la sfârşitul lunii, dar nici la început nu au de unde să mănânce.”
Europa Liberă: Te-ai gândit la 26 de ani să-ţi creezi o familie? Unde vei locui împreună cu familia?
Viorica Lungu: „De doi sunt cu un băiat, un italian. Până a mă întâlni cu el, speram să vin acasă. Dar relaţia mea cu el e frumoasă şi cred că rămân aici, în Italia.”
Europa Liberă: Mămica ta nu e prinsă la gândul să revină la baştină?
Viorica Lungu: „Mama sigur vine acasă. Pur şi simplu, ea mereu a zis că o doare, ştiind că eu şi sora mea vom rămâne aici. Dar zice că o să veniţi să mă vizitaţi, chiar dacă nu vă întoarceţi înapoi. Da, mama vine acasă, plus că este tata acasă. Mama vine acasă, sigur. Zic şi eu, cum zice ea – am o casă, am construit, am muncit acolo. Plus că ea 30 de ani a muncit în primărie contabil-şef. Ea are viaţa ei acolo. Ea, tot începutul ei e acolo. Aici a venit doar că financiar n-a putut să ne întreţină, că n-am avut posibilităţile noastre. Dar ea a venit cu gândul să se întoarcă înapoi.”
Europa Liberă: Deci, înţeleg eu, că duminică, totuşi, este o zi decisivă pentru cetăţenii cu drept de vot. Aşa că şi voi, cei aflaţi la muncă peste hotare, conştientizaţi acest lucru şi mergeţi să votaţi.
Viorica Lungu: „Da, da. Fiindcă aşteptăm de mult ziua asta.”
