Luni
Ne-a trecut pragul redacţiei, romantic şi cu un trandafir în mână, un profesor de muzică. Omul are un vis: el vrea ca noi, moldovenii, să avem cultul muzicii corale. Precum îl au balticii, unde există aşa-numitele Câmpuri corale - nişte locuri publice în aer liber, în care corurile întrunesc zeci de mii de oameni. Am văzut cu ochii mei un asemenea Câmp coral la Tallin - este atât de mare, încât se spune că, din populaţia de un milion a Estoniei, o jumătate de milion vine aici să cânte, iar cealaltă jumătate – să asculte. Domnul profesor a publicat în TIMPUL un apel către guvernanţi, în care propunea să se instituie în R. Moldova Sărbătoarea Naţională a Muzicii corale. Şi acum, a venit să afle dacă a reacţionat cineva la acest apel. Desigur că nu a reacţionat nimeni. Pentru că e campanie electorală, iar în campanie doar politicienilor le este îngăduit să aibă un vis.
Marti
A fost lansat Barometrul opiniei publice. Peste 50 la sută din participanţii la sondaj au răspuns că au „foarte multă încredere” în mass media. E un procent apreciabil, de care nu benefiază nici justiţia, nici poliţia, nici alte structuri ale statului. Noi, ziariştii, chiar merităm această încredere. Uneori, ne telefonează şi ne vin la redacţie oameni nedreptăţiţi, care, până a ajunge la ziar, au bătut pe la toate uşile, dar nimeni nu a binevoit să-i asculte. Alteori, ne pomenim în faţa unor situaţii de-a dreptul amuzante: de exemplu, un cititor a venit să ne întrebe ce să facă – şi-a pierdut paşaportul românesc şi se teme să nu-i fie retrasă cetăţenia română pentru neglijenţă. Un alt cititor, venise să-l roage pe directorul ziarului TIMPUL, Constantin Tănase să pună un cuvânt bun pe lângă fiul său, ministrul Justiţiei Alexandru Tănase poate îl ajută cumva într-un proces de judecată. Oaspetele nostru părea un erou de-al lui Caragiale. Cu o astfel de mentalitate generală, ne vor trebui mulţi ani pentru a construi un stat de drept.
Miercuri
Este Ziua Internaţională a studenţilor. Trebuie s-o contactez pe fiică-mea din Germania, unde îşi face masteratul. În poşta electronică găsesc un mesaj de la ea. Îmi scrie că a fost selectata să participe la o competitie internationala în Statele Unite, împreună cu un grup de colegi. A plecat în Germania după ce a făcut facultatea de drept la Universitatea de Stat din Chişinău, deci, constat eu, şcoala moldovenească este una competitivă în Europa. În ultimii ani, foarte mulţi copii buni învaţă peste hotare şi, dacă măcar fiecare al doilea din ei s-ar întoarce acasă după absolvire, cred că şi Moldova ar deveni o ţară competitivă. Evident, pentru a se întoarce acasă, cineva trebuie să aibă nevoie de ei.
Joi
În drum spre serviciu, mă simt asaltată din toate părţile de panouri şi postere electorale. Comentariile din transportul public: bani aruncaţi în vânt! Acum doi ani, la Vilnius am fost surprinsă de liniştea ce domnea în oraş cu două săptămâni înainte de alegeri. Pe străzi, niciun afiş electoral, nici o dezbatere la radio şi televiziune! Seimul lituanian interzisese publicitatea electorală, inclusiv, în mass media. Redactorul unui ziar de mare tiraj ne-a explicat: la ce bun această spălare de creieri, dacă din cei 30 de candidaţi, doar 4-5 au şanse reale să treacă pragul? Şi apoi, mai zicea el, în Lituania, de obicei, în campanii zgomotoase câştigă partidele bogate, finanţate din exterior, nu cele care exprimă interesele naţionale. Mă tem că şi la noi se întâmplă acelaşi lucru. Dar, spre deosebire de lituanieni, politicienilor moldoveni le place spectacolul electoral.
Vineri
Este ziua de naştere a unui verişor de la ţară, la care nu pot lipsi. Fost profesor de matematică, văru-meu lucrează contabil la Moscova. Cu banii adunaţi, şi-a ridicat în satul de baştină un adevărat palat, cu livadă în jur şi curte pavată. Şi tot din aceşti bani îşi întreţine cele trei fiice la studii în Europa. Cine ştie, dacă se mai întoarce vreuna acasă? Glumeşte vărul meu. Vor rămâne, probabil, în Occident. El, însă, s-a deprins în Rusia. Îl întreb cu cine va vota familia sa pe 28 noiembrie. „Păi, la noi e democraţie, îmi răspunde. Fetele vor face alegerea lor, iar noi – vom vota un partid care să ne lase să muncim la Moscova. Până vor veni vremuri mai bune”. Nu e singurul moldovean care trăieşte cu speranţa la vremuri mai bune. Iar faptul că moldovenii, oriunde s-ar afla, îşi păstrează rădăcinile, investind în gospodăriile lor, mă face să cred că vor veni în curând şi aceste vremuri.
Jurnalista Tatiana Corai, redactor-sef adjunct la cotidianul national TIMPUL, s-a nascut la Morozeni, Orhei. In 1975 a absolvit facultatea de ziaristica a USM. Are 35 de ani de activitate in mass-media nationala. A fost redactor al emisiunilor pentru tineret la Compania „Teleradio Moldova”; redactor-sef adjunct la saptamanalul „Invatamantul Public”; director al Departamentului cultura la „Literatura si arta”, redactor-sef la ziarul ”Universitas”, redactor-sef adjunct la publicatia „Luceafarul”, iar din 2005 este redactor-sef adjunct la cotidianul „TIMPUL de dimineata”.
