La mai bine de un an şi jumătate de la evenimentele din 7 aprilie 2009, societatea moldavă încă nu a aflat cine a fost atunci autorul şi cine instigatorul atacului asupra Preşedinţiei şi asupra Parlamentului. Corespondenta Europei Libere, Lucia Diaconu a cautat sa afle daca alegatorii mai asteapta sa cunoasca adevarul despre aprilie 2009.
Cum de un timp încoace evenimentele din aprilie anul trecut lipsesc de pe agenda politică, şi unii chişinăuieni au renunţat să se mai întrebe ce s-a întîmplat de fapt în acele zile.
„A trecut atîta timp, de unde să mai afli care şi cum şi ce-o făcut… de-amu nu se mai află nică, nică nu se mai află… Amu problemele mai importante e să-ţi cauţi un loc de lucru, să primeşti o capică să poţi mînca, să nu mori de foame, da aiasta… nu ştii cum să faci iaca să lucrezi să primeşti o capică grămadă, să poţi un copil să-l dai la şcoală, să poată mînca o bucăţică mai bună, da de unde… 1600 de lei, ce să faci cu ei, pe cît timp îţi ajunge…” - îmi spune una dintre măturătoarele pe care le-am întîlnit în piaţa dinaintea clădirii guvernului care s-ar părea că are mai multe motive să caute nişte răspunsuri despre acele zile pentru că cu un an şi jumătate în urmă de rînd cu alte lucrătoare de la salubritate a curăţat porţiunea de bulevard dintre străzile Puşkin şi Sfatul Ţării de pietrele şi gunoaiele ce-au rămas după proteste.
Raisa Rotaru, o chişinăuiancă care a auzit discuţia, a ţinut cu tot dinadinsul să-mi spună că se detaşează de interlocutoarea mea: „Mi-i jale de poporul ăsta care nu-nţelege că a fost maltratat, a fost omorîţi tineretul nostru, au fost fetele violate, drepturile noastre pînă în ziua de azi sînt violate.”
Chiar dacă spiritele par să se fi liniştit odată cu trecerea timpului, mă conving că mai mulţi chişinăuieni, din rîndul tinerilor mai cu seamă, sînt nemulţumiţi pentru că anchetele pornite nu i-au scos încă la iveală pe cei care se fac vinovaţi de moartea unui om şi de devastarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei.
„La noi în Moldova e cumătrism încă şi anchetele care-au fost făcute la mulţi poliţişti de exemplu, şi eu ştiu concret oameni care au participat acolo, da şed acasă şi se bucură mai departe de viaţă, au fost şi oameni morţi, cineva trebuie să răspundă pentru toate faptele care s-au făcut... ” – îmi spune un student care s-a prezentat Constantin.
Dorin, alt tînăr care crede că speranţele i-au fost înşelate, se gîndeşte chiar să stea acasă la 28 noiembrie, în semn de protest faţă de nehotărîrea politicienilor de la guvernare. „O parte din politicieni care au avut posibilitatea de-a face ceva schimbări sau de-a spune adevărul la oameni deja sînt taxaţi pentru că n-au făcut-o şi nu mai are populaţia încredere în ei…”.
M-am interesat şi la alţi alegători dacă tărăgănarea anchetei ar putea fi motivul pentru care ar renunţa să facă uz de dreptul său de vot. „Ştiţi, eu vă spun: lumea o să ducă, o să voteze, dar votează pur şi simplu din instinct, pur şi simplu că trebuie, la o adică că trebuie să se ducă…”, este părerea împărtăşită de marea parte a oamenilor cu care am stat de vorbă.
De la mai mulţi chişinăuieni însă am auzit aceeaşi concluzie – odată ce după un an şi jumătate evenimentele din aprilie 2009 rămîn încă învăluite în ceaţă, nu mai are sens să aştepte dezvăluiri de la autorităţi.
