PCRM vine să atragă atenţia asupra punerii în aplicare a unui scenariu de falsificare în masă a rezultatelor votării din 28 noiembrie 2010 şi intimidare a alegătorilor. Acum un an, insa, preşedintele în exerciţiu, de atunci Vladimir Voronin, liderul comunistilor declara pentru „Vocea Americii”, in limba rusa, că: „Sistemul electoral din Moldova are o imunitate rezistentă la învinuirile de fraudare”. De ce planeaza aceste suspiciuni de fraudare a alegerilor?, il intreb pe Vasile Botnaru, care e in legatura telefonica directa cu studioul Europei Libere de la Praga.
Nu încape îndoială că paza bună trece primejdia rea, numai că şi paza exagerată ori bazată pe primejdii false este la fel de rea. Pentru că demoralizează, te lasă descoperit şi vulnerabil în faţa unor pericole adevărate, care s-ar putea să vină din cu totul altă parte.
Acum citesc romanul lui Don DeLillo, Falling Man, despre trauma generalizată suportată de americani (şi nu doar de ei) după atacul din 11 septembrie asupra „gemenilor” de la W(orld)T(rade)C(enter). Pînă la acea tragedie Pentagonul se credea intangibil, pentru că îşi căuta primejdii în spaţiul cosmic, în loc să se fi ferit de avioane pilotate de kamikadze instruiţi la cursurile pentru fermieri şi gospodine.
În folclorul nostru avem pilda cu lupul, cu care un om şugubăţ îşi speria consătenii. I se părea disptractiv să îi vadă cum se agită cînd el striga „vine lupu’!”. Şi atunci cînd a venit cu adevărat, nu l-a mai crezut nimeni. Trebuie să recunoaştem, nu sînt comuniştii inventatorii acestei sperietori electorale cu pregătirea fraudelor masive.
La fel, cum nu comuniştii vor fi primii care o să stea smirna în faţa judecătorilor de la Curtea Constituţională, care, presupun, se vor uita peste ochelari la jalba lor şi le vor spune ceea ce i-au spus lui Mihai Ghimpu după 5 aprilie. Numai că din toate aceste poveşti cu lupi imaginaţi sau reali ies vătămaţi nu politicienii care se schimbă cu rolurile, ci alegătorii, care se întreabă: oare mai are rost să iasă la vot dacă, vezi matale, lucrurile se aranjează şi fără participarea lor. Nu exclude că anume acest efect ar vrea să-l obţină politehnologii care, sînt sigur, l-au citit déjà, pe Don DeLillo.
