De ce oamenii de afaceri sunt tentaţi să intre în politică?, este intrebarea pe care o adresez colegului Vasile Botnaru, care e in legatura telefonica directa cu studioul de la Praga.
Doar duhovnicul unui om de afaceri poate spune cu exactitate ce il determina sa intre in politica. Noi insa doar putem presupune ca oameni bogati se vad siliti sa intre in politica pentru a-si proteja si eventual a inmulti agoniseala. Decit sa dea spaga, pentru promovarea unor facilitati ocazionale, mai bine obtin un mandat de deputat care le da posibilitatea sa participe din interior la adoptarea unui cadru normativ favorabil pentru afacerile sale, asta e logica.
Imi amintesc de grija unui deputat comunist pentru situatia dificila a patronilor de casinouri, care, vezi Doamne, nu-si pot plati impozitele dintr-o singura data, si parlamentarul propunea cu insistenta ca legislativul sa accepte perceperea taxelor in doua rate. Chiar si colegii de f(r)actiune se uitau chioris (ori poate cu invidie?) la acel deputat, cu fata inocenta, ce voia sa insemne ca isi bate capul exclusiv de completarea bugetului (de stat). Eu unul m-am prefacut ca il cred, pina la proba contrarie.
Alegatorii nu au cum sa ingradeasca accederea in Parlament a oamenilor de afaceri, atita timp cit ei sint poftiti pe listele partidelor, pentru care, iarasi, e de presupus, cotizeaza din greu. In schimb alegatorii, prin mandatarii de la diverse ONG-uri neastimparate, pot revendica trans-pa-ren-ta! Astfel incat sa stie foarte limpede daca omul de afaceri X si-a triplat ori numai si-a dublat averea pe durata exercitarii functiei de parlamentar. Ori, poate, dimpotriva, si-a decimat-o urmare a unor casnicii sparte, cum se zice la Durlesti.
