Mai mulţi artisti care ajuta politicienii in campanie, spun că o fac din spirit civic, nu pentru bani. Paine si circ, asta i-ar placea alegatorului, il intreb pe Vasile Botnaru, care e in legatura telefonica directa cu studioul de la Praga.
Din moment ce artistii recunosc fara jena ca merg in campanie sa faca un ban, ca la nunta unui magnat, de ce ar trebui sa li se ceara, culmea!, si „fidelitate politica” sau un fel de „discernamint cetatenesc”. Or tocmai discernamintul, sau perspicacitatea de artisti le spune cine ar putea imparti dupa alegeri fondurile destinate pentru cultura sau, cine i-ar putea recomanda unui alt magnat sa ii cinte la nunta. Gloria postuma, nu este cea mai buna consolare pentru un artist, care isi vede colegii de breasla, „impachetati”, cum se zice in jargonul de la Chisinau despre oamenii bine-merci, adica cu de toate, afise, videoclipuri, jipane si invitatii la petreceri corporative.
„Daca nici politicienii nu accepta „monogamia politica”, de ce am fi noi mai catolici decit deputatii?” incerca sa justifice traseismul artistic un interpret cu care ne-am intilnit la spalatoria de masini. Muncitorii de acolo se uitau cu dispret la Opelul meu, parca intrebindu-se: la ce bun sa-l mai speli? in timp ce „jeepanul” artistului le inspira un fel de evlavie monahala.
