Campania electorală din Republica Moldova a intrat în faza damnată a loviturilor sub centură. Maeştrii neîntrecuţi ai acestor procedee sunt comuniştii. Filmul propagandistic „Trădaţi de vii”, fabricat de agenţia Omega, acuză actuala guvernare şi România că ar fi provocat în mod artificial revărsările de ape de la Nemţeni şi Cotul Morii, prin detonarea digurilor pe Prut, pentru a proteja oraşul Galaţi.
Minciuna a fost demontată de autorităţi şi de presa democratică: Galaţiul se află pe Dunăre, nu pe Prut. A-ţi inunda, în chip deliberat, propriile sate şi a te chinui apoi să construieşti case pentru sinistraţi ar fi, în aceste circumstanţe, o stranie manifestare de masochism din partea guvernului.
Însă argumentele raţionale nu contează: câţi oameni le-au auzit? La fel şi celălalt film comunist, „Atac asupra Moldovei”, care insinua că vandalizarea sediilor de stat a fost opera fostei Opoziţii, a produs multă confuzie în teritoriu, doar că atunci, în preajma alegerilor din 29 iulie, aveam o altă motivaţie, o stare de spirit mai combativă în rândurile adepţilor partidelor democratice.
Acum datele problemei s-au schimbat. Din cauza multiplelor condiţionări, actuala putere nu a reuşit să desfacă miezul complicităţilor ilegale din structurile statului. PCRM nu a fost decredibilizat prin investigarea crimelor din 7 aprilie. Raportul comisiei de condamnare a regimului comunist sovietic nu a fost dezbătut în Parlament. Justiţia nu a finalizat anchetele deschise pe seama afacerilor familiei Voronin şi ale altor clanuri ce au prosperat în umbra acesteia. „Cultura nepenalizării” – cum ar spune Herta Müller – compromite încrederea moldovenilor în democraţie şi într-o justiţie echitabilă.
În teritoriu, echipe mobile ale comuniştilor desfăşoară o campanie agresivă de calomniere şi discreditare a actualei puteri. Alianţa se află în defensivă, e obligată să se disculpe, să dea explicaţii, lăsând fără răspuns multe atacuri ale propagandiştilor „roşii”. Guvernul, autorităţile în ansamblu, au comunicatori foarte slabi, adesea agramaţi, lipsiţi de imaginaţie şi eficienţă. Nici măcar domeniul politicii externe, acolo unde s-au marcat cele mai importante succese, nu a fost pus în valoare.
Luni, într-un dialog televizat, premierul Filat a recunoscut că reuniunea fără precedent a celor 24 de înalţi reprezentanţi ai Uniunii Europene la Chişinău, din 30 septembrie, a avut o mediatizare mult sub aşteptări. Când nu o face NIT - postul arondat comuniştilor -, mai înţelegem, dar când televiziunea publică, singura sursă imparţială cu acoperire naţională, e palidă şi inertă, ce să mai zici? Noii diriguitori de la „Moldova 1” şi de la postul naţional de radio manifestă o prudenţă exagerată. Teama de a nu fi acuzaţi de servilism politic – cum a fost cazul cu vechea conducere sub regimul Voronin – i-a făcut pe actualii şefi ai instituţiei din Dealul Schinoasei să îmbrăţişeze o echidistanţă incoloră şi insipidă. Culmea este că şi Alianţa s-a resemnat cu această situaţie şi nu şi-a promovat, cu suficientă energie, proiectele de reformă prin intermediul audiovizualului public. Or, să ne amintim, tocmai proasta mediatizare a referendumului a condus la eşecul acestuia, şi nu în primul rând boicotul orchestrat de PCRM.
Şi atunci, cum să scăpăm de comunişti? La această întrebare liderii Alianţei au un singur răspuns: „votându-ne pe noi!”. „Dar de ce v-am vota, dacă nu ne-aţi convins că o ducem mai bine?” – iată replica previzibilă a multor basarabeni prost informaţi sau manipulaţi de agenţii PCRM, replică pentru care guvernanţii ar trebui să-şi ascută argumentele. „Democraţia”, „libertatea”, „Europa” etc. sunt valori pe înţelesul unei minorităţi instruite. Majoritatea electoratului judecă în categorii mult mai simple şi, am adăuga, exasperant de materialiste, ceea ce ne face să privim cu destulă îngrijorare la alegerile din 28 noiembrie.
