Controlul finanțării partidelor sursă de discordie

Potrivit datelor furnizate de Comisia Electorală Centrală, până în acest moment, Partidul liberal-democrat al premierului Vlad Filat a cheltuit cei mai mulţi bani în campania electorală, aproape 3 milioane de lei, urmat de Partidul Comuniştilor şi de Partidul Democrat. Partidele sunt obligate să prezinte, o dată la două săptămâni, o dare de seama privind sumele cheltuite şi finanţatorii lor. Şi aici apar, de obicei, cele mai mari semne de întrebare. Detalii de la Lucia Diaconu:

Centrul anticorupţie a dat curs sesizării CEC-ului şi a verificat actele financiare ale partidelor, fără să aibă o responsabilitate delegată de lege. Juridic vorbind, organul care este abilitat să controleze modul în care sînt acumulate veniturile partidului este Inspectoratul Fiscal de Stat.

Potrivit directorului adjunct al Departamentului urmărire penală al centrului, Bogdan Zumbreanu, nici măcar aşa-zisele cadouri electorale pe care le primesc alegătorii de la partide nu fac subiect de investigaţie pentru Centrul anticorupţie: „Noi nu avem acoperire naţională în fiecare unitate administrativ-teritorială, primărie, sat ş.a.m.d. În cazurile date, competenţa de a monitoriza şi de a stabili aceste încălcări le revine organelor de poliţie care au sectorişti competenţi să menţină ordinea publică la întîlnirile candidaţilor cu alegătorii. În cazul parvenirii informaţiei că au avut loc asemenea încălcări, organul de poliţie e obligat să se autosesizeze sau să informeze printr-o scrisoare CEC”.

Cum a ajuns atunci Centrul anticorupţie să facă aceste verificări? Zumbreanu spune că de vină ar fi lacunele pe care le are legislaţia electorală, constatare cu care sînt de acord mai mulţi experţi. Competenţele privind controlul asupra finanţării sînt distribuite mai multor instituţii. În campanii partidele îşi prezintă rapoartele financiare la CEC, între campanii – Ministerului Justiţiei, Inspectoratului Fiscal şi Curţii de Conturi.

Mai multe organe nu înseamnă însă şi un mecanism foarte bun de control, crede Efim Obreja de la Transparency International din Moldova, părere lansată în cadrul unei mese rotunde organizate de IDIS Viitorul: „Dacă noi avem mai multe organe, nimeni nu execută una sau a doua activitate. Recomandarea Consiliului Europei spune că trebuie să fie o specializare a organelor de urmărire penală şi a judecătorilor care examinează cazurile de finanţare a partidelor politice. La noi şi acest moment nu se conştientizează. Pînă în prezent nu este clar cine se ocupă de activităţile ilegale de finanţare a partidelor politice. În Codul Electoral se spune că cazurile penale sînt examinate de procuratură. La noi pentru finanţarea partidelor politice nu e prevăzută responsabilitate penală. Prin urmare, Procuratura se ocupă cu cazurile de finanţare a partidelor? Nu, nu se ocupă. Iată, ca rezultat, CEC a transmis cazul la Centrul Anticorupţie şi Inspectoratul Fiscal. Dar acestea nu au atribuţie la acest domeniu.”

Nu este clar nici cine este pasibil de pedeapsă dacă organul de verificare stabileşte că donatorul este fictiv: persoana care figurează drept donator, partidul sau banca care a operat transferul? Pentru a scoate partidele din cîmpul ilegalităţii, unde de fapt le-a împins actuala legislaţie, experţii declară că atribuţiile de control trebuie date unui singur organ - CEC-ului.

Iată cum explică nevoia extinderii competenţelor pe care le are CEC Sergiu Lipceanu de la IDIS: „Scandalul ăsta care a apărut. Apare problema coordonării activităţilor dintre mai multe organizaţii. Organizaţiile au nişte domenii de competenţă specifică în care pot să apară nişte conflicte între organizaţii. Ceea ce poate duce la tărăgănarea investigării unor cazuri”.