Odată intrate în cursa pentru alegeri, partidele se întrec în promisiuni electorale. Ca de fiecare dată, în prim-plan sunt intentiile de majorare a pensilor şi salariilor, crearea locurilor de munca, lupta cu coruptia etc. Corespondenta Europei Libere, Diana Răileanu a cautat sa afle daca oamenii mai cred in promisiuni.
Parascovia Teslari de 53 de ani, zi de zi face naveta Răzeni-Chişinău. Femeia vinde chifle la o tarabă din preajma Guvernului pentru o sută de lei pe zi, deşi ani la rând şi-a dat votul pentru politicieni are i-au promis un salariu dublu sau chiar triplu:
„Promit multe ca să primească mai multe voturi, atât. Salarii mari nu au fost la noi în ţară şi nici nu au să fie. Ce folos că au majorat pensiile, dacă au majorat tariful la călătoriile în transportul public, la energia electrică? Cheltuielile depăşesc majorările”.
Locuri de muncă pentru tineri constituie o altă promisiune de care politicienii fac uz pentru a câştiga mai multe voturi, îmi spune femeia: „Tinerii primesc salarii mizere sau nici nu o primesc. Au nevoie de stagiu de muncă, dar de unde? Politicienii fac atât de multe promisiuni că nimeni nu îi mai crede”.
Europa Liberă: Dar la 28 noiembrie cum veţi vota?
Parascovia Teslari: „Speram intr-un politician, dar vad că promite şi el multe”
Ion Mîrzac în vârstă de 57 de ani mătură străzile de lângă Guvern - clădirea în care zilnic se perindează funcţionarii publici şi politicienii care i-au promis o viaţă mai bună. „Cu aceste promisiuni am pierdut încrederea în toţi. Până acum s-au promis foarte multe: o viaţă bună, o pensie bună, salarii mai mari, însă nu se vede nimic. S-a ridicat taxa pentru călătoriile în troleibuz, dar altceva nu se vede nimic. Ori poate eu sunt chior şi am nevoie de ochelari mai buni”.
Europa Liberă: Dar de ce politicienii nu se ţin de promisiuni?
Ion Mîrzac: „Pentru că au buzunarele mari şi încape totul în ele. Dacă noi avem o sută de lei pentru ambii, dacă ei dumneata 99 de lei, cîţi îmi vor rămâne mie? Dar noi suntem mai mulţi în ţara asta! La toţi ne rămâne numai un leu şi iată toată problema”.
Pentru că în rândul politicienilor „e la modă” să promiţi integrare europeană şi salarii mai mari, i-am întrebat pe oamenii din stradă ce ar alege: un salariu de 500 de euro sau promisiunea că în viitorul apropiat Republica Moldova să adere la Uniunea Europeană?
- „Mai degrabă integrare decât 500 de euro, pentru că nu au politicienii de unde să ne dea aşa bani”
- „Trebuie sa fie un nivel de trai decent. Integrarea Europeana va veni o data cu ridicarea nivelului de trai al oamenilor”.
- „Mai bine salariul.
Europa Liberă: De ce?
- „Ce folos că vom fi noi în Europa? Au trecut românii în Europa, şi? Vai de capul lor. Vedeţi ce se face acolo?
Europa Liberă: Mai bine banii? De ce nu?
- „Nu, în Europa vor intra ţările care nu au fost cu comuniştii dar ţările care au fost cu comuniştii nu cred să adere. Românii au aderat pentru că e o ţară mare. Însă, ştiţi vorba: speranţa moare ultima! Însă eu nu cred”
Având deja imunitate la vorbe goale, potenţialii votanţi mi-au spus că încearcă să cântărească bine promisiunile electorale, astfel încât la 28 noiembrie să facă o alegere responsabilă.
