Pe parcursul unei saptamana v-am invitat să participaţi la un forum cu întrebarea: ce profesiuni, studii, îndeletniciri ar trebui să aibă deputaţii înainte să ajungă în Parlament? Ala Vieru, de la Cosauti, Soroca sugereaza pe pagina de internet a Europei Libere ca ar fi bine daca viitorii deputati ar fi economisti buni si manageri de perfomanta. Ce meserie de bază îi ajută pe politicieni să fie buni legiuitori? Intrebarea o adresez si colegului Vasile Botnaru, care e in legatura telefonica directa cu studioul Europei Libere de la Praga.
Exista doua categorii distincte de raspunsuri previzibile. Unii vor ca deputatii sa iasa din popor, ca sa fie sensibili la problemele lui. Altii pledeaza pentru deputati cu facultati de drept si economie, care sa adopte legi bune ce ar scoate tara din criza.
Primul curent de opinie il reprezinta preponderent oamenii de la tara, care, sa nu uitam, sint majoritari in conditiile Moldovei. Ei vor ca deputatii sa fi trait in mod obligatoriu in sat, sa fi mestecat si ei noroiul, pentru ca doar in aceste conditii, cred ei, ar fi receptivi la problemele lor si ar depune eforturi ca sa le solutioneze.
Oamenii din cealalta categorie sint constienti ca mai importanta decit solidaritatea de clasa sau sociala este totusi competenta si vor ca deputatii sa aiba scoala de juristi si economisti astfel incit legile sa le rezolve situatia si sa nu depinda de factotrul uman.
De aici rezulta intrebarea daca sint compatibile receptivitatea cu profesionalismul. De la Cehov incoace nu s-a schimbat mare lucru. Cel putin in spatiul post-sovietic din care mai facem parte. Poate dimpotriva, intre oamenii necajiti prin definitie - in Moldova pensionarii si oamenii de la tara sint categorii napastuite prin definitie, si oraseni care au apa la robinet si casinouri si restaurante ca sa nu se plictiseasca, prapastia pare tot mai adinca. Politicienii perspicace o privesc ca pe un arc intins care risca oricind sa se indrepte.
