Fondatorii unei socieţi comerciale din Chisinau luptă de ani buni să redobândească drepturile de proprietate asupra unei staţii de alimentare cu petrol, înstrăinată ilegal, la părerea lor, în favoarea unei companii petroliere. Dosarul, gros şi ferfeniţat, circulă ca într-un cerc vicios pe un itinerar cunoscut mai multor pătimiţi: de la procuratură la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, apoi la Ministerul de Interne, de la care spre instanţele de toate nivelurile şi iar de la început ...tot mai aproape de neant. Oamenii au şi uitat numărul şedinţelor de judecată prin care au trecut, dar lucrurile, spun ei, nu s-au mişcat din loc.
Ilie Pitel, unul din proprietarii păgubiţi, spune că dincolo de faptul că au fost privaţi în mod abuziv de proprietate şi că reprezentanţii unor organe de drept ar fi avut interes să zădărnicească cu orice preţ scoaterea în vileag a ilegalităţilor comise, ei nu pot avea, pur şi simplu, acces la justiţie.
Ilie Pitel: „Pe parcurs de 10 ani noi nu putem să ne demostrăm nu dreptatea, dar nu putem să căpătăm acces la justiţie, nici pe cale civilă, nici pe cale penală. Am avut câştig de cauză în 2003 în instanţa de fond. În 15 zile s-a atacat cu apel şi, în lipsa reclamanţilor, Curtea de Apel a casat decizia instanţei de fond. Noi am atacat cu recurs în Curtea Supremă, dar nu ne-au admis în judecată. Văzând că pe cale civilă nu avem izbândă, nu avem acces, am depus o petiţie la Procuratura Generală şi la Centrul pentru combaterea crimei economice, unde s-a instrumentat cauza, dosarul s-a strămutat dintr-o parte în alta de vreo opt ani. Noi am atacat de vreo două ori şi la plen (n.r. Plenul Curţii Supreme de Justiţie) am fost, la moment a treia oară am dat la plen. Noi deja nu vrem nici averea ceea. Vrem să avem acces la justiţie, să venim în judecată şi să spunem: iaca noi am făcut asta, persoanele celea au făcut asta, dacă nu suntem drepţi, suntem gata să ne ispăşim vina”.
În situaţia lui Ilie Pitel sunt sute de păgubiţi care pierd zile întregi în instanţele de judecată fără să dea de capăt. Cele mai multe cauze pierdute de Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului ţin de încălcarea dreptului la un proces echitabil, iar cele pentru care s-au plătit cele mai mari sume sub formă de despăgubiri de la bugetul public ţin de încălcarea dreptului la proprietate. Ilie Pitel spune că nu vrea să ajungă la CEDO, aşa cum i se sugerează, pentru că ţine cu tot dinadinsul să obţină dreptatea acasă, unde plăteşte impozite şi îşi îndeplineşte obligaţiunile de cetăţean.
Ilie Pitel: „Toţi aşa spun: duceţi-vă la CEDO. Dreptul meu a fost încălcat aici, de ce să mă duc la CEDO? Înseamnă că acolo sunt specialişti, da aici nu sunt specialişti? Eu socot că aici trebuie să lupt pentru dreptul, pentru puţinul meu, dacă asta-i ţară, are întradevăr instituţii de stat care administrează acest stat. Eu aici mă scol dimineaţa, mă duc la lucru, îmi fac obligaţiunile mele de cetăţean, copii educ, de ce trebuie să mă duc la CEDO?”.
Preşedintele Asociaţiei Judecătorilor, Ion Druţă, care este şi preşedintele Judecătoriei sectorului Botanica al municipiului Chişinău, recunoaşte că unele dosare sunt tergiversate ani la rând, magistraţii încalcă uneori procedura judiciară şi că, de multe ori, calitatea actului justiţiei este afectată. Această situaţie se datorează unui cumul de factori între care: problemele legate de expertizele judiciare, condiţiile de muncă ale judecătorilor şi numărul mare de dosare care revin unui judecător.
Ion Druţă: „Numai în Judecătoria Botanica 90 de cauze pe lună, câte 3 cauze pe zi noi trebuie să examinăm, să le scriem şi să le pronunţăm. Fiecare judecător. E un volum foarte mare, iar volumul mare duce la scăderea calităţii. Noi avem 3400 de cereri la moment înregistrate, în 9 luni, cate 40-50 de cereri primim în fiecare zi. Acum, în procedura unui judecator din Botanica, sunt 120 dosare civile, avem undeva 90 de dosare administrative şi 12-14 dosare penale. Dacă la ziua de azi să numim câte trei dosare pe zi civile şi unul penal la fiecare judecator, următoarea şedinţă trebuie să fie pentru luna decembrie. De aici apar şi plângerile”.
Preşedintele Asociaţiei Judecătorilor mai spune că în prezent distribuirea dosarelor se face în mod aleatoriu, în cele mai multe judecătorii - pe cale electronică, fapt ce exclude corupţia la această etapă.
Totuşi, în ultimii ani, nu au fost cazuri în care judecătorii ar fi fost penalizaţi pentru faptul că au judecat nedrept, cu excepţia câtorva cazuri legate de 7 aprilie. Aceasta, în pofida faptului că mai multe organizaţii pentru Drepturile Omului au acuzat Consiliul Superior al Magistraturii că se fereşte să ia atitudine faţă de judecătorii care au admis mai multe încălcări în ultimii ani.
În anul 2009, Republica Moldova s-a clasat printre primele 10 ţări cu cele mai multe cereri depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Prin hotărârile pronunţate de CEDO anul trecut, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de peste 11 milioane de Euro. Cu toate acestea, niciun judecător sau alte persoane cu funcţii de răspundere care se fac vinovate de încălcarea drepturilor cetăţenilor care au dus la pierderea cauzelor la CEDO nu au fost trase la răspundere. La începutul anului 2010, peste 3500 de cereri pendinte erau depuse la Curtea Europeană împotriva Moldovei. Majoritatea cererilor examinate actualmente la CEDO datează din anii 2005 - 2007.