De mai bine de un deceniu, Republica Moldova dispune de o „proiecţie”, de o „dublură” a sa în străinătate. Mă refer la diaspora basarabeană, prezentă în mai multe ţări din Uniunea Europeană, în Rusia şi peste Ocean. Dacă în ceilalţi ani fenomenul era cumva mai puţin vizibil, pentru că a recunoaşte că aproape un milion de cetăţeni ai tăi au părăsit ţara era un fapt ce denunţa calitatea proastă a guvernării, cel de-al IV-lea Congres al diasporei moldovene, organizat în aceste zile la Chişinău, are darul să pună în valoare potenţialul enorm al concetăţenilor noştri din străinătate în ce priveşte susţinerea interesului naţional.
Acum doi ani, comuniştii au încercat să transforme reuniunea diasporei într-o tribună agresivă şi isterică de promovare a „statalităţii” moldoveniste, organizator principal fiind Victor Stepaniuc – un ideolog ale cărui servicii par să nu mai fie azi la fel de căutate. La congresul precedent accentul s-a pus pe emigraţia din Rusia, de data aceasta, în sfârşit, s-au putut exprima şi emigranţii moldoveni din Occident, iar genericul actualei întruniri a fost rolul concetăţenilor noştri de peste hotare în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova.
Diaspora a început să preocupe clasa politică de la Chişinău, atunci când aceasta a înţeles că moldovenii din străinătate constituie un factor electoral capabil să influenţeze raportul de forţe din ţară, capabil să decidă, de exemplu, soarta viitorului preşedinte – exact asta s-a întâmplat la ultimele alegeri prezidenţiale din România, când tocmai votul românilor din alte ţări, inclusiv al basarabenilor cu paşaport românesc, i-a asigurat lui Traian Băsescu al doilea mandat la Cotroceni.
Al patrulea congres al diasporei basarabene se desfăşoară chiar în prag de campanie electorală, de aceea toate partidele, în special cele din coaliţia de guvernământ, încearcă să profite de prezenţa la Chişinău a unor membri proeminenţi ai comunităţilor basarabene de peste hotare. Partizanatul politic nu poate fi exclus, dar important este că un segment important din populaţia noastră activă încearcă să contribuie nu doar prin bani, prin faimoasele remitenţe, la binele Moldovei, ci tinde să aducă în această „operă colectivă” propria experienţă acumulată în ţări cu democraţie avansată.
Alianţa pentru Integrare Europeană a rămas cu multe datorii faţă de moldovenii din Occident, care au susţinut-o masiv la alegerile din 29 iulie. Diaspora are probleme dureroase, legate în principal de statutul reprezentanţilor săi. Un singur exemplu: lipsa unor acorduri interguvernamentale între Moldova şi ţările de reşedinţă ale moldovenilor nu le asigură acestora, la întoarcere în patrie, o pensie decentă, întrucât stagiul lor de muncă în străinătate, acolo unde şi-au plătit impozitele, nu este luat în considerare. Autorităţile promit să creeze în viitorul guvern un Departament pentru Migraţie, care va gestiona mult mai eficient aceste decalaje şi nedreptăţi.
Ideile, iniţiativele chemate să amelioreze condiţia moldovenilor din străinătate, ca şi destinul celor rămaşi acasă, depind însă, în chip esenţial, de rezultatul scrutinului din 28 noiembrie, de continuitatea actualei guvernări democratice. E un raport de cauzalitate mutuală. Degeaba deschizi mai multe secţii de vot peste hotare, dacă nu munceşti pentru a le „popula” cu alegători, aşa cum s-a întâmplat cu referendumul din 5 septembrie. Întrucât mizează pe o mobilizare excepţională a moldovenilor din ţările Uniunii Europene la alegerile cruciale din noiembrie, partidele din Alianţă vor trebui să desfăşoare o campanie energică de informare şi motivare civică. Şi concetăţenii noştri ne vor ajuta. „Bătălia pentru diaspora” este bătălia pentru Moldova.
Acum doi ani, comuniştii au încercat să transforme reuniunea diasporei într-o tribună agresivă şi isterică de promovare a „statalităţii” moldoveniste, organizator principal fiind Victor Stepaniuc – un ideolog ale cărui servicii par să nu mai fie azi la fel de căutate. La congresul precedent accentul s-a pus pe emigraţia din Rusia, de data aceasta, în sfârşit, s-au putut exprima şi emigranţii moldoveni din Occident, iar genericul actualei întruniri a fost rolul concetăţenilor noştri de peste hotare în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova.
Diaspora a început să preocupe clasa politică de la Chişinău, atunci când aceasta a înţeles că moldovenii din străinătate constituie un factor electoral capabil să influenţeze raportul de forţe din ţară, capabil să decidă, de exemplu, soarta viitorului preşedinte – exact asta s-a întâmplat la ultimele alegeri prezidenţiale din România, când tocmai votul românilor din alte ţări, inclusiv al basarabenilor cu paşaport românesc, i-a asigurat lui Traian Băsescu al doilea mandat la Cotroceni.
Al patrulea congres al diasporei basarabene se desfăşoară chiar în prag de campanie electorală, de aceea toate partidele, în special cele din coaliţia de guvernământ, încearcă să profite de prezenţa la Chişinău a unor membri proeminenţi ai comunităţilor basarabene de peste hotare. Partizanatul politic nu poate fi exclus, dar important este că un segment important din populaţia noastră activă încearcă să contribuie nu doar prin bani, prin faimoasele remitenţe, la binele Moldovei, ci tinde să aducă în această „operă colectivă” propria experienţă acumulată în ţări cu democraţie avansată.
Alianţa pentru Integrare Europeană a rămas cu multe datorii faţă de moldovenii din Occident, care au susţinut-o masiv la alegerile din 29 iulie. Diaspora are probleme dureroase, legate în principal de statutul reprezentanţilor săi. Un singur exemplu: lipsa unor acorduri interguvernamentale între Moldova şi ţările de reşedinţă ale moldovenilor nu le asigură acestora, la întoarcere în patrie, o pensie decentă, întrucât stagiul lor de muncă în străinătate, acolo unde şi-au plătit impozitele, nu este luat în considerare. Autorităţile promit să creeze în viitorul guvern un Departament pentru Migraţie, care va gestiona mult mai eficient aceste decalaje şi nedreptăţi.
Ideile, iniţiativele chemate să amelioreze condiţia moldovenilor din străinătate, ca şi destinul celor rămaşi acasă, depind însă, în chip esenţial, de rezultatul scrutinului din 28 noiembrie, de continuitatea actualei guvernări democratice. E un raport de cauzalitate mutuală. Degeaba deschizi mai multe secţii de vot peste hotare, dacă nu munceşti pentru a le „popula” cu alegători, aşa cum s-a întâmplat cu referendumul din 5 septembrie. Întrucât mizează pe o mobilizare excepţională a moldovenilor din ţările Uniunii Europene la alegerile cruciale din noiembrie, partidele din Alianţă vor trebui să desfăşoare o campanie energică de informare şi motivare civică. Şi concetăţenii noştri ne vor ajuta. „Bătălia pentru diaspora” este bătălia pentru Moldova.
