Necesitatea unor servicii de şcolarizare târzie a copiilor analfabeţi

Chiar dacă învăţământul în Republica Moldova este gratuit şi obligatoriu - până în clasa a noua - sute de copii nu sunt şcolarizaţi, rămănând analfabeţi. În consecinţă ei au şanse minime să obţină un loc de muncă cu remunerare decentă, în schmb riscă să ajungă în categoria infractorilor şi, cu certitudine, vor fi să depindă tot restul vieţii de ajutoare sociale.

Ministerul Educaţiei se declară optimist, operand cu statistici ce arată că numărul copiilor neşcolarizaţi este în continuă scădere. În acest an ar fi vorba de 194 copii. Organizaţiile neguvernamentale susţin însă că în fiecare din cele peste 1500 instituţii preuniversitare din republică cel puţin un copil nu frecventează şcoala. Prin urmare rapoartele oficiale par a fi extrem de indulgente.

Cercetările arată că, de regulă, copiii abandonează şcoala din cauza sărăciei din familii şi imposibilităţii de a face faţă costurilor pentru educaţie. Alteori îşi fac efectul distanţele mari până la instituţiile de învăţământ sau problemele de sănătate, arată un un studiu realizat recent de IDIS “Viitorul” în colaborare cu UNICEF Moldova.

Olesea Cruc, care face parte din echipa de autori ai studiului, spune că în multe instituţii de învăţământ copiii care au mers la şcoală doar câteva zile, absentând restul anului, figurează ca fiind şcolarizaţi, chiar dacă nu au avut cum să înveţe să scrie sau să citească.

Olesea Cruc: “Nu este important ca ei doar să fie în liste, ci, de facto, să meargă la şcoală, pentru că datele pe care le-am colectat arată că 30 la sută sau fiecare al treilea copil a lipsit de la lecţii pe parcursul ultimelor luni mai mult de 3 zile. Modul în care vin la şcoală influenţează şi calitatea studiilor pe care ei le obţin“.

Legislaţia în domeniul educaţiei nu conţine instrucţiuni pentru profesori cum să lucreze cu un copil care a absentat mai mulţi ani la rând de la şcoală şi pe care nu-l poate înscrie în clasa I la vârsta de 13-15 ani, spune avocatul copilului Tamara Plămădeală, precizând că de multe ori profesorii nu sunt interesaţi să lucreze suplimentar cu cei care au abandonat şcoala şi din cauză că nu sunt remuneraţi pentru asta.

Tamara Plămădeală: “Profesorul lucrează cu cei capabili, care cunosc mai bine, iar ceialati sunt marginalizati. Şi la sfârşitul anului îi evaluează ca să treacă şi astfel avem copii care nu ştiu a scrie. Se încearcă astfel a arata că situatia este bună. Dar invers, trebuie de spus, de identificat care este problema… ”.

Obligativitatea de a frecventa şcoala încetează la sfârşitul anului de studii în care elevul atinge vârsta de 16 ani. În cel mai bun caz, cei care au absentat cu lunile, formal, reuşesc să înveţe câţiva ani la şcoală, după care sunt liberi să facă ce vor. Unii nu mai apucă să obţină măcar diploma de studii gimnaziale, fără de care nu se pot înscrie nici la o şcoală de meserii. Singura posibilitate oferită de legislaţia în vigoare pentru ca aceştia să termine nouă clase este să frecventeze o şcoala serală, însă în R. Moldova există doar şapte instituţii de acest fel, în câteva raioane, iar analfabeţi – în mai toate localităţile.

Avocatul copilului spune că în fiecare centru raional trebuie să fie deschise servicii de şcolarizare târzie a copiilor analfabeţi, unde să poată recupera materia şcolară şi să obţină, deopotrivă, şi deprinderi practice pentru o meserie.

Tamara Plămădeală: “Să identificăm câte persoane analfabete există în fiecare raion şi să fie create centre pentru astfel de personae. Pentru că îl şcolarizează la 16 ani şi îl pune în clasa 1 şi el o să abandoneze din nou şcoala de ruşine …”

Ministerul Educaţiei şi asistenţii sociali pasează de la unii la alţii obligativitatea de a-i readuce în bănci pe copiii care nu vor să înveţe. Reprezentanţii Ministerului afirmă că şcoala nu are pârghiile necesare pentru a căuta elevii care abandonează sistemul educaţional şi că de acest lucru trebuie să se ocupe administraţia publică locală şi asistenţii sociali. Asistenţii, la rândul lor, spun că au suficiente obligaţiuni de serviciu, astfel încât nu au cum să se ocupe de copiii supranumiţi needucogeni şi de părinţii acestora.

Pe final să vă dau nişte date bune de comparat. În anul 2000, Moldova s-a angajat, prin semnarea Declaraţiei Mileniului la Summitul Natiunilor Unite, să atingă în 2010 nivelul de 95 la sută de înmatriculare în învăţământul gimnazial. În ciuda eforturilor depuse de autorităţi, procesul de înrolare în învăţământul gimnazial este în scădere - de la 88,5% în anul 2004 până la 84,6% în anul 2008. Această scădere este cu mult mai pronunţată la sate. La moment, nicio structură de stat nu cunoaşte numărul exact al persoanelor analfabete. Singurele date disponibile sunt cele obţinute în cadrul recensământului populaţiei din 2004. Atunci în Moldova erau 30 de mii de oameni fără carte, dintre care 1000 - copii mai mici de 14 ani şi alti 1000 – tineri până la 30 de ani.