Persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA înfruntă zilnic viaţa. Discriminarea şi stigmatizarea sunt pentru mulţi dintre ei mai greu de suportat decât boala însăşi. Aceste fenomene ar putea fi diminuate dacă statul şi oamenii care îl reprezintă, pur şi simplu, ar respecta confidenţialitatea informaţiei despre pacienţii dignosticaţi cu virusul HIV.
Un obicei al doctorilor de a-i „marca” pe cei care au HIV a fost descoperit datorită intervenţiei Institutului pentru Drepturile Omului. Juriştii institutului au obţinut câştig de cauză într-un dosar împotriva Asociaţiei Medicale Teritoriale Centru din municipiul Chişinău. Instituţia înscria un cod special în fişa medicală, îndreptările medicale şi alte documente ale tututor pacienţilor seropozitivi, astfel medicii avertizându-se unii pe alţii despre problema pacientului.
Dacă în Chişinău această practică a fost exclusă după intervenţia militanţilor pentru drepturile omului, în alte localităţi, de exemplu la Bălţi, ea se mai întâlnește, susţine Andrei Lungu. Unui patron de companie de taxi, bunăoară, i s-a pus la dispoziţie lista tuturor persoanelor care figurează în evidenţele Dispensarului narcologic, dar şi ale celor diagnosticaţi cu HIV. Toţi angajaţii care s-au regăsit în liste au fost rugaţi să depună cerere de concediere.
Andrei Lungu: ”Cu părere de rău listele persoanelor cu diagnoză HIV sunt distribuite de către medici politiştilor, procuraturii, în unele cazuri patronilor, la solicitarea acestora. Desigur, aceste persoane sunt discriminate”.
Natalia Moloşag, care apăra cauza mai multor persoane cărora li s-a încălcat dreptul la confidenţialitatea datelor personale, spune că obligativitatea prezentarii testului HIV este stipulată în unele legi sau regulamente ale instituţiilor statului, ceea ce de multe ori conduce la încălcarea altor drepturi ale persoanelor.
Biroul de Migraţie de pe lângă MAI, precizează avocata, a refuzat acordarea adeverinţei de migrant unei persoane, după ce aceasta a prezentat testul HIV pozitiv şi pune problema expulzării ei, în pofida faptului că aceasta are familie în Moldova: „Timp de trei luni poţi să te afli în Moldova, dar dacă vrei să te stabileşti cu domiciliul – nu se poate, eşti déjà periculoasă pentru societatea noastră. Trei luni nu eşti periculoasă pentru societate, în rest eşti periculoasă. Aşa stipulează art. 15 al Legii cu privire la Migraţie. La noi, oamenii se tem de diagnoza asta din cauza lipsei informaţiei. Pentru ei HIV este egală cu moartea. Dar este hepatita - cu mult mai periculoasă decât HIV. Se molipseşte şi prin aer. HIV-ul nu-l prinzi prin aer”.
Un ordin vechi al Ministerului Sănătăţii, dar rămas încă în vigoare, conţine o listă de zeci de specialităţi pentru profesarea cărora sunt necesare mai multe examene medicale, inclusiv testul HIV. Potrivit ordinului, până şi cei care vor să se angajeze în calitate de gunoieri au nevoie de testul HIV. Legea prevede că divulgarea informaţiei privind statutul persoanelor HIV-pozitive se pedepseşte cu amendă de la 50 la 70 de unităţi convenţionale, adică cu cel puţin 1000 de lei şi cel mult 1400 de lei.
De la începutul anului, Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova a asistat 80 de persoane, al căror diagnostic a fost făcut public fără niciun temei. Totuşi, litigiile de acest gen decurg destul de anevoios, spun avocaţii. Magistraţii de multe ori acordă un prejudiciu foarte mic sau constată că medicii nu au încălcat niciun drept, divulgând informaţiile despre diagnoza pacienţilor, chiar dacă Codul de etică al lucrătorilor medicali şi câteva legi stipulează obligativitatea păstrării confidenţialităţii datelor despre diagnoza pacienţilor.
