La sfârşitul anilor 80, poeziile despre limba română sau identitatea naţională erau la ordinea zilei, populare, cu un iz de disidenţă. Astăzi, constată Dumitru Crudu, aceste poezii le par oamenilor vetuste, înveghite. De ce?
De ce oare oamenii din stradă cu care am discutat consideră că poeziile despre limba română sau despre identitatea naţională s-au învechit şi ce poezii ar vrea să audă în schimb?
La sfîrşitul anilor optzeci, poeziile consacrate limbii române, alfabetului latin, identităţii naţionale erau la ordinea zilei. Cele mai multe dintre ele erau recitate în piaţă în faţa a zeci, iar uneori chiar şi a sute de mii de oameni. Scrise pentru a trezi conştiinţa naţională şi pentru a-i mobiliza pe moldoveni la luptă, aceste poezii erau pe buzele tuturor. Nu era moldovean care să nu fi auzit de poeziile lui Ion Vatamanu, Unire, moldoveni şi Ce vor scriitorii?, de Strofe despre mancurţi a lui Grigore Vieru sau de Cetăţile albe ale lui Ion Hadîrcă.
La mai bine de două decenii de la ora cînd au fost scrise, am încercat să aflu ce mai cred oamenii astăzi despre aceste poezii. Iată cîteva răspunsuri:
- „Absolut nu au nici o valoare. Pentru situaţia actuală, e nevoie de alte poezii ca lumea să simtă durerea zilei de astăzi. Adică, e nevoie de nişte poezii mai critice faţă de ceea ce se întîmplă acum ca omul să realizeze ce se petrece cu societatea din jurul său.”
- „ E foarte normal mesajul acestor poezii. Sînt frumoase.”
- „Nu sînt deloc actuale.”
- „Acum nu mai există realitatea pe care o descriu. Pur şi simplu nu mai există. Cît despre unirea moldovenilor, da de unde. Acum ei sînt mai dezbinaţi ca niciodată. Poeziile astea sînt învechite. E nevoie de alte poezii.”
- „Acum poeziile ar trebui să aibă un alt mesaj: ar trebui să aducă la cunoştinţa vorbitorilor de limbă rusă că ei nu sînt priviţi ca nişte străini şi că nimeni nu-i ignoră.”
- „Poeziile astea sînt actuale şi în timpul de faţă. Şi atunci nu am avut libertate, şi libertate nu o avem nici acum.”
- „Poeziile astea astăzi mi se par a fi nişte farse. Pentru că nu mai au nici o legătură cu realitatea.”
Părerea celor mai mulţi oameni, deşi nu a tuturor, e că aceste texte care altădată reuşeau să încingă spiritele, acum s-au învechit. Cel puţin asta e părerea celor pe care i-am chestionat în stradă. În opinia lor, noul context din ţară, reclamă scrierea unor poezii noi, mult mai puţin patetice şi mult mai realiste. Dar tot despre realitatea moldovenească.
