26 august 2000
Editorialul săptămînal.
Pericolele „soluției federalizării” Moldovei.
Editorial de Nestor Ratesh.
Stirea este că fostul prim ministru şi candidat prezidenţial rus Yevgheni Primakov are un plan de soluţionare a conflictului transnistrean pe care il va aduce la Chişinău pentru negocieri în curînd. Restul este mai mult sau mai puţin speculaţie plauzibilă care atribuie acestui plan intenţia de a federaliza Republica Moldova prin crearea a doua state cu drepturi egale, unite într-o entitate confederativă. Unul dintre aceste state ar fi Transnistria, proclamata de mai multi ani „independenta”, iar celălalt, restul teritoriului Republicii Moldova. Acest plan ar fi fost discutat deja de preşedintele rus Vladimir Putin cu omologul său moldovean, Petru Lucinschi, cu cîteva săptămîni în urmă la Ialta.
Primakov, care este recent numitul preşedinte al comisiei de stat ruse pentru soluţionarea conflictului transnistrean, şi-a anunţat o apropiată vizită la Chişinău, dar data sosirii sale nu a fost dezvăluită, poate nu a fost nici fixată încă. Ştirea şi speculaţiile din jurul ei au fost preluate din surse ruseşti şi amplificate de presa moldoveană şi de cea romana, provocînd reacţii alarmate şi opoziţii virulente în anumite cercuri politice de la Chişinău şi Bucureşti. În măsura în care se vor confirma, se poate aştepta înmulţirea acestor reacţii şi o prelungire a lor în Europa.
Mai multe împrejurări dau o anume credibilitate şi. în orice caz, plauzibilitate speculaţiilor privitoare la caracterul propunerilor ruseşti. Printre ele se află tăcerea suspectă păstrată de autorităţile ruseşti şi moldovene. Preşedintele Lucinschi a fost neobişnuit de rezervat în declaratiile sale privitoare la convorbirile avute la Ialta cu Putin pe tema Transnistriei. Chiar decizia sa de a se duce la acea conferinţă informală de la care au lipsit aproape jumătate din liderii statelor care formează CSI-ul a fost suspectă în ochii unei părţi a presei.
Nici oficialii de la Tiraspol nu au spus mare lucru despre planul Primakov dar s-au declarat mulţumiţi de conţinutul lui şi acesta ar putea fi chiar indiciul principal că se preconizează o soluţie care sa nu contravină pretenţiilor de independenţă ale regimului separatist.
In fine, Nezavisima Gazeta, proeminentul ziar moscovit care aprecia ca „foarte posibila” federalizarea Moldovei şi ca soluţia preferată de Moscova, are reputaţia unei publicaţii independente dar cu antene bune în cercurile oficiale ruseşti. Relatarea acestui ziar care oferea şi un termen pentru realizarea federalizării şi anume pînă la mijlocul toamnei trebuie să fi fost cel puţin un balon de încercare, dacă nu chiar expresia unei decizii finale a diplomaţiei ruseşti. Un alt balon, cu un conţinut similar a fost de altfel lansat marţi şi în ziarul moscovit Rossiskaia Gazeta.
Preşedintele Lucinschi s-a afirmat în trecut ca un adversar al federalizării, dar în împrejurările actuale s-ar putea lăsa convins de realismul unei asemenea opţiuni ce ar pune capăt conflictului transnistrean. De fapt, ar putea fi chiar interesat în ea ca o modalitate de a contracara recenta schimbare constituţională instituită de Parlament şi prin care i s-au redus atribuţiile substanţial, alegerea preşedintelui urmînd a fi o prerogativă a legislativului mai curînd decît a electoratului. Apare probabil ca în cazul schimbării structurii de stat, prin transformarea republicii unitare într-una federală, aranjamentele constituţionale să fie renegociate, un cuvînt greu revenind liderilor transnistreni.
Federalizarea Moldovei ar constitui o recunoaştere de jure a separatismului transnistrean. Acest lucru ar putea reprezenta un semnal periculos că răscoala armată şi încălcarea tuturor normelor de comportament legal, dau, în cele din urmă , roade. Într-o ţară mică şi săracă, cum este Moldova, cu mai multe minorităţi etnice ce îşi revendică dreptul la autonomie, federalizarea ar putea fi începutul destrămării ei naţionale.
Capacitatea Republicii Moldova de a supravieţui ca o entitate aparte este oricum pusă la îndoială de unii observatori externi. Pe de altă parte însă, perpetuarea unei zone de criză şi tensiuni ar putea reprezenta un pericol mai serios nu numai pentru Moldova ci şi pentru o arie geografică mai largă. O soluţie trebuie găsită.
Ar fi fost preferabil din punctul de vedere al interesului naţional al Moldovei, al stabilităţii în regiune şi al securităţii europene în ansamblu ca soluţia să rezulte dintr-o retragere a trupelor ruseşti şi o presiune intensă a Moscovei asupra liderilor transnistreni pentru a-i determina să pună capăt separatismului. Se vede însă că noul lider de la Kremlin, ca si predecesorul său, nu are de loc înclinaţia de a proceda astfel.
Dacă aceasta insistenţă rusească de a-şi păstra un avantpost în Moldova se combină cu anumite interese politice locale şi cu şocanta nostalgie pentru era sovietică, pe care o dezvăluie un foarte recent sondaj de opinie efectuat în rîndul populaţiei, atunci nu ar trebui să fie o surpriză, dacă prevestirile mai mult sau mai puţin speculative ale presei devin realitate în toamnă.
