Roberto Quaglia e un foarte cunoscut scriitor italian de literatură ştiinţific-fantastică. Este vicepreşedintele societăţii europene a scriitorilor fantaşti. Totodată este singurul scriitor italian care a câştigat prestigiosul premiu British Science Fiction Association (BSFA) pentru cea mai bună povestire din 2009. Două dintre romanele sale au apărut în versiune românească la edituri din România. Primul dintre ele, Vagabondul interspaţial a apărut la Nemira şi s-a bucurat de un mare succes. Roberto Quaglia a fost de mai multe ori în Republica Moldova. Iar cel mai recent în urmă cu cîteva zile. După ce a vizitat Republica Moldova, personajele sale au început să bea coniac moldovenesc în cafeneaua Black Elephant, care era amplasată pe vremuri în subsolul Bibliotecii Naţionale din Chişinău.
Roberto Quaglia: „Majoritatea scriitorilor sînt mîndri să bage în prozele lor nu ştiu ce denumire de cafenea din Paris, una mai hard rock. Pentru mine e mai interesant să-mi plimb personajele prin Black Elephant din Chişinău.”
Dumitru Crudu: Pentru că sună exotic sau pentru că?...
Roberto Quaglia: „Nu, pur şi simplu ţine de poetica mea. În sensul că cine nu ştie e vina sa pentru că nu a venit niciodată în Republica Moldova.”
Dumitru Crudu: Ai personaje şi situaţii care să fi fost influenţate de vizitele pe care le-ai făcut aici?
Roberto Quaglia: „Bineînţeles. Mi-au influenţat într-o măsură considerabilă proza mea. Pentru mine Republica Moldova încă mai e o ţară misterioasă şi e misterioasă pentru că nu o înţeleg pînă la capăt. Probabil că atunci cînd o voi înţelege, îşi va pierde şi misterul.”
Dumitru Crudu: Ce te face pe tine ca scriitor să revii în Republica Moldova?
Roberto Quaglia: „Republica Moldova e o ţară de graniţă dintre două lumi. E o ţară multietnică şi asta, probabil, face ca lumea să fie mai interesantă.”
Dumitru Crudu: Preferi să vii în Republica Moldova decît să mergi, de exemplu, în Europa occidentală?
Roberto Quaglia: „Da, fireşte.”
Dumitru Crudu: De ce?
Roberto Quaglia: „Pentru că oamenii sînt ceea ce face un loc interesant şi nu clădirile. Bineînţeles dacă te duci la Roma sau la Paris ai clădiri foarte frumoase, ai galerii de artă nemaipomenite, dar asta nu poate înlocui oamenii. Pentru că oamenii din Italia au mai puţine probleme practice, de fapt, acum sînt mai şterşi. Paradoxul e că cele mai importante produse artistice în Italia au fost realizate imediat după cel de-al doilea război mondial cînd ţara era realmente la pămînt. Tot ce e mai important în cultura italiană din secolul douăzeci a prins viaţă după război cînd totul era distrus. Acum în Italia tinerii nu au nici un chef să studieze. Nu vor să înveţe nimic.
Aici, în Republica Moldova, mai este poftă de învăţat pentru că ei vor să ajungă undeva. În Italia sau în altă ţară din Europa tinerii nu mai ştiu unde vor să se ducă. De fapt, stau toată ziua pe jocuri video şi nu mai vor nimic altceva, exceptînd un singur vis, primul vis şi cel mai mare să devină protagonişti de reality show. Şi nu numai copiii visează la asta, ci şi maturii. Toţi vor să devină protagoniştii unor reality show. Ăsta e visul italian de astăzi. Aici oamenii au alte vise, mai legate de realitate. Şi eu vreau să trăiesc în realitate, chiar şi dacă scriu romane SF. De asta îmi place să vin în Republica Moldova.”
