La sfîrșitul saptămînii trecute la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova a avut loc prima conferința a tinerilor scriitori de dupa declararea independenței Republicii Moldova. La conferința au sosit peste cincizeci de tineri scriitori, majoritatea dintre ei înca nedebutați în volum. Ei au venit din întreaga țara, inclusiv din satele sau orașele din nordul sau din sudul republicii. O parte dintre ei mai sînt înca elevi de liceu, alții sînt studenți la universitațile din România și din Republica Moldova, iar cei mai vîrstnici sînt ziariști, profesori sau cercetatori universitari.
Pîna acum, s-au remarcat la cenaclurile de pe lînga liceele de pe teritoriul Republicii Moldova, iar cei mai norocoși au debutat pe paginile revistelor Clipa, Stare de urgența, Revista la Plic sau în revista Noi. Cîțiva dintre ei, printre care Ecaterina Bargan sau Tatiana Dumbrava, au debutat în volum, cu poezii. Totuși, cei care și-au scos prima carte pot fi numarați pe degetele de la o singura mîna.
Cu toate astea, nici macar cei care au avut șansa sa-și scoata prima carte nu sînt cunoscuți de publicul larg și, deseori, nici macar de cel de specialitate, iar cauzele sînt multiple, începînd cu proasta difuzare a carților și terminînd cu rărirea numarului consumatorilor de literatura moldoveneasca. De aceea, în continuare, atunci cînd se discuta despre tineri scriitori din Republica Moldova primele nume care sînt rostite sînt ale Nicoletei Esinencu, Pavel Păduraru și Aurelia Borzin, deși unii dintre ei sînt trecuți deja de 30 de ani, și, de cîțiva ani buni, exista o seama de scriitori cu mult mai tineri decît ei.
Problema promovarii unor nume noi a fost o chestiune care s-a discutat la conferința. Dar, sigur ca aceasta problema a ramas și dupa terminarea forumului.
Cu toate acestea, am putea spune ca dupa dramaturgul Nicoleta Esinencu, prozatorul Pavel Paduraru și poeta Aurelia Borzin a mai aparut o noua generație de scriitori. Ecaterina Bargan, Tatiana Dumbrava, Aurelia Cojocaru, Ion Buzu, Ion Dabija, Cristina Macovschi sau Natalia Graur sînt printre cei mai cunoscuți dintre ei. Una dintre caracteristicile acestei noi generații e ca frecventeaza mai multe genuri. În același timp, scriu jurnal, poezie, proza, dramaturgie și eseu. Iar pe lînga asta, nu mai sînt interesați de limba licențioasă, anormalitate și de mizerabilism, ci vor să reabiliteze naturalul, firescul și, nu în ultimul rînd, normalitatea.
Pîna acum, s-au remarcat la cenaclurile de pe lînga liceele de pe teritoriul Republicii Moldova, iar cei mai norocoși au debutat pe paginile revistelor Clipa, Stare de urgența, Revista la Plic sau în revista Noi. Cîțiva dintre ei, printre care Ecaterina Bargan sau Tatiana Dumbrava, au debutat în volum, cu poezii. Totuși, cei care și-au scos prima carte pot fi numarați pe degetele de la o singura mîna.
Cu toate astea, nici macar cei care au avut șansa sa-și scoata prima carte nu sînt cunoscuți de publicul larg și, deseori, nici macar de cel de specialitate, iar cauzele sînt multiple, începînd cu proasta difuzare a carților și terminînd cu rărirea numarului consumatorilor de literatura moldoveneasca. De aceea, în continuare, atunci cînd se discuta despre tineri scriitori din Republica Moldova primele nume care sînt rostite sînt ale Nicoletei Esinencu, Pavel Păduraru și Aurelia Borzin, deși unii dintre ei sînt trecuți deja de 30 de ani, și, de cîțiva ani buni, exista o seama de scriitori cu mult mai tineri decît ei.
Problema promovarii unor nume noi a fost o chestiune care s-a discutat la conferința. Dar, sigur ca aceasta problema a ramas și dupa terminarea forumului.
Cu toate acestea, am putea spune ca dupa dramaturgul Nicoleta Esinencu, prozatorul Pavel Paduraru și poeta Aurelia Borzin a mai aparut o noua generație de scriitori. Ecaterina Bargan, Tatiana Dumbrava, Aurelia Cojocaru, Ion Buzu, Ion Dabija, Cristina Macovschi sau Natalia Graur sînt printre cei mai cunoscuți dintre ei. Una dintre caracteristicile acestei noi generații e ca frecventeaza mai multe genuri. În același timp, scriu jurnal, poezie, proza, dramaturgie și eseu. Iar pe lînga asta, nu mai sînt interesați de limba licențioasă, anormalitate și de mizerabilism, ci vor să reabiliteze naturalul, firescul și, nu în ultimul rînd, normalitatea.
