În plină ofensivă – mai mult propagandistică - împotriva corupţiei, autorităţile îndeamnă cetăţenii să semnaleze abuzurile, mituirea şi risipa de bani publici, contribuind astfel la depistarea funcţionarilor care încalcă legea. Puţinii care dau curs acestui îndemn, de regulă ajung să regrete că au semnalat încălcări ale legii, chiar dacă formal sunt protejaţi de norme legale ce prevăd asemenea situaţii. La modul practic, statul nu oferă mecanisme de protecţie pentru cei care au curajul să comunice fapte de corupţie. De cele mai dese ori petiţiile cetăţenilor sunt retrimise spre soluţionare tocmai celor reclamaţi. E ca şi în fabula cu lupul la stâna de oi.
Un exemplu notoriu îl constituie experienţa omului de afaceri Victor Gârlea din raionul Rezina care a semnalat mai multe abuzuri şi cazuri de corupţie admise de cei plătiţi din banii contribuabililor. După aceasta, însă, n-a mai ieşit din controale şi procese de judecată.
În ultimii cinci ani, gospodăria ţărănească condusă de Andrei Gârlea a fost controlată de peste 50 ori de organele de drept, fiscale şi altele care au drept de control. Conducătorul gospodăriei a fost cercetat în 4 dosare penale, iar pentru a-şi face dreptate şi a-şi apăra onoarea şi demnitatea, dânsul a iniţiat 10 procese de judecată, în 7 obţinând câştig de cauză. În procesele de judecată, omul de afaceri a irosit peste 100 zile de muncă.
Victor Gârlea „ La noi, mai ales în raionul Rezina, e foarte coruptă toată conducerea şi instituţiile. Şi unul pe altul se acoperă. E o solidaritate. Şi nu numai eu, mai sunt băieţi îndrăzneţi. Au fost condamnaţi chiar poliţiştii care se ocupau cu mita, raketul şi corupţia, care strângeau taxe de la businesmani. Da Curtea de Apel i-a achitat şi ei sunt la libertate acum.”
Deşi există o lege privind protecţia martorilor, aceasta se aplică doar în cazurile în care este iniţiată urmărirea penală şi persoana dată are calitatea de martor în proces. Reprezentanţii Centrului pentru Combaterea Crimei Economice şi Corupţiei recunosc că există probleme în legătură cu mecanimele de protecţie a celor care reclamă cazuri de corupţie şi din această cauză oamenii nu prea au încredere în instituţiile statului.
Iată ce ne-a spus Vitalie Verebceanu, şeful Direcţiei Prevenirea Corupţiei din cadrul CCCEC: „Este prevăzută paza la domiciliu, este prevăzută până şi schimbarea actelor de identitate şi altele. Din păcate există toleranţă din partea societăţii faţă de faptele de corupţie. Este o neîncredere faţă de toate organele de drept, faţă de organele de control. Cetăţenii nu întotdeauna ar vrea să conclucreze cu organele de drept”.
Recent, CCCEC a elaborat proiectul unei noi legi, cerută insistent Republicii Moldova de către forurile europene. Legea va introduce instituţia avertizorului de integritate şi va oferi protecţie funcţionarilor care vor reclama cazurile de corupţie din interiorul instituţiei în care activează.
Vitalie Verebceanu: „Persoana este în drept să sesizeze atât conducătorul instituţiei, cât şi procurorul şi este în drept să ceară anularea sancţiunii care a fost aplicată pe nedrept în rezultatul sesizării unui act de corupţie, să ceară să fie transferată la o altă subdiviziune, pentru a nu avea partea de tratament neadecvat din partea superiorului pe care l-a denunţat şi alte instrumente care sunt stipulate în proiectul respectiv”.
Experţii Organizaţiei Transparency Internaţional Moldova spun că proiectul noii legi este binevenit, numai că un astfel de sistem, al avertizorului de integritate, în Moldova va avea de luptat nu numai cu piedicile legale si institutionale, ci şi cu mentalitatea societăţii.
Lilia Carasciuc, director executiv al Transparency International Moldova: „Cultura avertizării este slab dezvoltată în R.Moldova. Circa 60 de procente din businessmani se ciocnesc cu cazuri de corupţie pe parcursul unui an şi fiind întrebaţi dacă v-aţi adresat organelor de drept, aţi utilizat alte posibilităţi, doar 10 procente au făcut astfel de încercări. Pe cei care nu s-au adresat cu o plângere, nu au informat instituţiile publice, i-am întrebat care ar fi cauza şi 46 din populaţie consideră ca aceasta nu va da nimic, 24 de procente spun că aceasta ar crea probleme, ei se simt neprotejati, iar 24 procente spun că nu stiu unde să se adreseze”.
Instituţia avertizorului de integritate este implementată de ceva timp în România, însă nu se poate spune că această practică este una de succes, deoarece riscurile pe care trebuie să şi le asume avertizorii de integritate sunt prea mari în raport cu protecţia oferită lor în fapt.
