Îndeobşte nu prea se ştie despre revoltele populare din perioada lui Hruşciov, zisă a dezgheţului. Una dintre acestea a avut loc la Novocerkassk, regiunea Rostov-pe-Don, în zilele de 1-2 iunie 1962. Motivul demonstraţiei paşnice, care a evoluat ulterior în revoltă înăbuşită în sânge, a fost scumpirea unor produse alimentare, precum laptele şi carnea, cu aproape 30 la sută. A fost o lovitură cumplită pentru majoritatea populaţiei sovietice, deoarece cu puţin înainte salariile fuseseră, la rândul lor, reduse cu o treime.
Evenimentele debutează în data de 1 iunie, când a fost declarată greva muncitorilor de la uzina de locomotive. Aceştia se plâng că nu pot să lucreze în condiţiile în care nu pot să-şi permite o hrană elementară, cu salarii reduse, preţuri majorate, precum şi norma de lucru ridicată de trei ori în ultimele luni. Ulei pe foc a pus directorul uzinei, Kurocikin, care a replicat muncitorilor á la Marie Antoinette: nu puteţi să vă permiteţi carne şi salam, mâncaţi plăcinte cu ficat. Situaţia risca să iasă de sub control, a fost blocată calea ferată, un portret a lui Hruşciov a fost ars şi în seara zilei de 1 iunie au fost introduse trupe ale armatei, tancuri şi blindate, au sosit şi câţiva membri ai Biroului Politic al PCUS, printre care şi Mikoian.
A doua zi, pe 2 iunie, coloana manifestanţilor – cca. 5000 de persoane – s-a îndreptat spre clădirea comitetului orăşenesc de partid, purtând portrete ale lui Lenin, flori şi intonând cântece revoluţionare. Protestatarii nu au fost lăsaţi să intre în incinta comitetului de partid, armata şi KGB-ul deschizând focul. Împuşcau lunetiştii de pe acoperişurile caselor din apropiere, dar şi soldaţii de la sol, din mitraliere, inclusiv în copii şi femei. Ordinul de tragere fusese dat chiar de Hruşciov personal.
În consecinţă, au fost ucise 26 persoane, iar alte peste 40 fiind grav rănite. Aceştia au fost înmormântaţi la 200 km de Novocerkassk, iar piaţa din centrul oraşului a fost acoperită cu un strat de asfalt pentru a înlătura urmele de sânge.
Ceea ce s-a întâmplat pe 2 iunie 1962 a contribuit la erodarea încrederii în Hruşciov şi a dus la demiterea acestuia doi ani mai târziu. Întâmplător sau nu, în anii următori pe teritoriul Basarabiei a activat o grupare anticomunistă numită Uniunea democratică a socialiştilor, condusă de Nicolae Dragoş
