4 iunie 2000,
Faţă în Faţă. O emisiune de Nestor Ratesh.
Un interviu cu Sorin Ovidiu Vântu.
Anchetele şi dezbaterile publice privitoare la cauzele şi efectele crizei financiar-bancare rămân foarte intense, deşi criza în sine şi-a pierdut din acuitate, odată cu oprirea panicii, care i-a purtat pe miile de oameni la sediile Băncii Comerciale Române pentru a-şi scoate banii depuşi. Între numeroasele teorii, foarte adesea speculative, privitoare la sursele crizei şi persoanele, care ar fi implicate, s-a pronunţat uneori numele omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu. În special, ziarul România Liberă s-a referit în mod repetat şi pe larg în această săptămână la presupuse implicări pe care acest întreprinzător român, cunoscut pentru operele lui de mecenat şi pentru finanţarea prestigiosului Premiu naţional de excelenţă, le-ar avea în unele din componentele crizei. Invitatul emisiunii noastre este chiar domnul Sorin Vîntu, care ne vorbeşte prin telefon de la Bucureşti.
Nestor Ratesh: Domnule Vîntu, numele Dumneavoastră a fost menţionat în contextul acestui mare scandal, în desfăşurare în clipa de faţă în România, care implică atât problemele de la Fondul Naţional de Investiţii, cât şi dificultăţile prin care a trecut Banca Comercială Română şi, piţin mai înainte, Banca Internaţională a Religiilor. România Liberă vă numeşte domnul Sov, folosind iniţialele numelui Dumneavoastră pentru a sugera, bănuiesc, SOV Invest, societatea care administra Fondul Naţional de Investiţii, şi vă acuză a fi la originea unui „unui plan de subordonare a sistemului financiar bancar”. Vi se spune „Regizorul cel Mare”. Foarte grave acuzaţii, cărora v-aş ruga să le răspundeţi. Care este, sau a fost, legătura Dumneavoastră cu Fondul Naţional de Investiţii?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule, l-am constituit în 1996, pe vremea când începuseră deja să fie iniţiate câteva fonduri de investiţii. Până în 1997 am fost acţionar la compania de administrare a acestui fond.”
Nestor Ratesh: SOV Invest.
Sorin Ovidiu Vântu: „Da, SOV Invest. Bineînţeles, printr-o altă companie de-a mea societatea generală de investiţii, pe care ulterior am vândut-o, iar în 1997, când fondul avea circa 140-150 de miliarde, n-am cifrele exacte în memorie, dată fiind prăbuşirea Bursei şi a RASDAQ-ului, am realizat faptul, că nu se mai pot face operaţiuni pe piaţa de capital, am decis să vând acest fond. Lucru pe care l-am şi făcut. Astfel încât, în noiembrie 97 am vândut fondul. În acel moment, compania de administrare a fondului, SOV Invest, administra un fond de circa 140-150 de miliarde, mă iertaţi, nu am cifrele exacte în memorie, dar în jurul acestor cifre în mod cert, şi un număr de 14 sau 15 mii de investitori.”
Nestor Ratesh: Cui i-aţi vândut-o?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule, povestea este puţin mai lungă. Eu am început afacerile împreună cu un prieten de al meu din Roman, Gelu Teodorescu, am început cu Gelu afacerile, am fost acţionari 50-50 la sută, în compania GELSOR, în firma GELSOR, după care am căzut la un fel de înţelegere cu domnul Teodorescu. Ca domnia sa să-şi ia compania de administrare de fonduri, iar eu să rămân cu compania de brokeraj, în contrapartida părţii, pe care domnia sa o avea în GELSOR.
Astfel încât, i-am transferat domnului Gelu Teodorescu, pe care l-am sprijinit în 97 pentru a se dezvolta teritorial, pentru a putea face distribuţia unităţilor de fond prin filialele GELSOR la nivel naţional. În 97 i-am atras atenţia domnului Gelu Teodorescu, că această afacere nu mai are cum să meargă la maniera de creşteri care se dăduseră până atunci, că nu mai putea produce performanţe mari, ci performanţe mult mai mici, astfel şi profiturile domniei sale vor fi mai mici. Şi domnia sa, de acord cu mine, a decis vânzarea acestei societăţi, astfel încât a vândut Centrocoop-ului pachetul majoritar de acţiuni de la această companie.
Din 1997, după ce s-a produs vânzarea, efectiv, eu nu am mai avut nici o relaţie cu Fondul Naţional de Investiţii, nici cu compania ce se ocupa de administrare, exceptând partea de distribuţie, care a fost făcută până anul trecut. GELSOR-ul, prin reţeaua teritorială pe care o are, a făcut distribuţia unităţilor de fond, până în momentul în care, doamna preşedintă a acestui Fond, doamna Ioana Maria Vlas, ne-a făcut o comunicare, prin care spunea, că noi avem preţuri prea mari pentru distribuţii, luăm comisioane prea mari şi refuză, denunţă contractul de distribuţie cu noi, trecând să-şi facă distribuţia printr-o societate de valori mobiliare a CEC-ului, la care devenise între timp acţionar acolo.”
Nestor Ratesh: Ce înseamnă, de fapt, distribuţie?
Sorin Ovidiu Vântu: „Aceste unităţi de fond se vând prin nişte ghişee. Era nevoie de aceste ghişee.”
Nestor Ratesh: Unităţile de fond înseamnă acţiunile, nu?
Sorin Ovidiu Vântu: „Nu, o acţiune este alt instrument financiar. Unitatea de fond este un titlu de participare la un fond de investiţii. El se poate numi, acest titlu de participare, în mai multe feluri. La Fondul Naţional de Investiţii se numea unitate de fond.”
Nestor Ratesh: Pe care le-au cumpărat toţi aceşti oameni, care acuma sunt în pierdere şi fac demonstraţie şi aşa mai departe.
Sorin Ovidiu Vântu: „Corect. Absolut corect.”
Nestor Ratesh: Prin urmare, în 98 aţi abandonat complet orice legătură cu acest fond.
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnul Gelu Teodorescu da, a vândut în 97 la Centrocoop, avusese o convenţie verbală cu doamna Ioana Maria Vlas, doamna care-i spusese lui Teodorescu că-i va cumpăra restul de acţiuni. Şi i le-a cumpărat în 98, la începutul lui 98. A cumpărat diferenţa pe care o mai avea domnul Teodorescu, de vreo 47 la sută.”
Nestor Ratesh: Aţi cunoscut-o pe doamna Vlas?
Sorin Ovidiu Vântu: „Evident, că am cunoscut-o.”
Nestor Ratesh: Cât de bine?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule, mi-a fost salariată o perioadă de timp.”
Nestor Ratesh: Aţi pus-o Dumneavoastră acolo? Sau cu contribuţia Dumneavoastră? Sau la recomandarea Dumneavoastră?
Sorin Ovidiu Vântu: „Nu, deci, evident, în prima fază a fost salariata mea. Când s-a decis vânzarea către domnia sa, către dumneai în 98, noi am renunţat la serviciile doamnei Ioana Maria Vlas.”
Nestor Ratesh: Doamna Vlas, se pare, că a trimis o scrisoare ziarului România Liberă, în care vă plasează cumva în centrul acestui scandal şi detalii care vă implică. Ştie ea, are cunoştinţe de toate acestea? E în măsură să fie un martor credibil în acest scandal?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule Nestor Ratesh, Dumneavoastră aţi citit acea scrisoare?”
Nestor Ratesh: Am citit ce relatează România Liberă.
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnul Ratesh, Dumneavoastră, ca şi ziarist, dacă veţi citi această scrisoare, vă veţi da seama, că este pueril să mă întrebaţi de această scrisoare. Plan cu majuscule, marele şef cu majuscule. Domnul Ratesh, e o glumă.”
Nestor Ratesh: De ce e o glumă? O glumă, de care nu râde mai nimeni.
Sorin Ovidiu Vântu: „Mă refer la această scrisoare, nu mă refer la situaţia dramatică a investitorilor de la Fondul Naţional de Investiţii. Deci, în această scrisoare, maniera de formulare, conceperea întregului material, realmente pare desprinsă dintr-un film ştiinţifico-fantastic, ori dintr-un roman ştiinţifico-fantastic. Efectiv, nu pot comenta un asemenea gen de scrisoare. Este, în schimb, un element. Doamna Ioana Maria Vlas, când a fugit din ţară, a trimis o scrisoare, din câte am înţeles, mediilor de presă româneşti, o scrisoare olografă, semnată de domnia sa personal.
Scrisoarea, la care Dumneavoastră faceţi referire, este o scrisoare bătută la maşină, corp foarte mic, fără nici o semnătură. Deci, este o simplă coală de hârtie, imprimată la maşina de scris, cu corp foarte mic şi fără nici o semnătură. Întrebarea, pe care mi-am ridicat-o, evident, a fost: dacă doamna Ioana Maria Vlas a trimis o scrisoare, după momentul fugii domniei sale din câte am înţeles, la mediile de presă olografă cu semnătura dumneaei, este normal, că dacă a mai trimis o scrisoare, să fi existe semnătura acestei doamne pe această scrisoare. Deci, o copie după acest fluturaş mi-a parvenit şi mie.”
Nestor Ratesh: O copie a scrisorii iniţiale, sau a celei la care se referea România Liberă?
Sorin Ovidiu Vântu: „A aceleia, la care se referă România Liberă.”
Nestor Ratesh: Prin urmare, Dumneavoastră o consideraţi un fals şi...
Sorin Ovidiu Vântu: „Evident, evident.”
Nestor Ratesh: Şi tot astfel consideraţi toate afirmaţiile cuprinse, sau despre care se spune, că ar fi cuprinse în acea scrisoare?
Sorin Ovidiu Vântu: „Evident, domnule Ratesh.”
Nestor Ratesh: Domnule Vântu, se cunoaşte puţin din surse directe despre afacerile Dumneavoastră. Aţi putea să ne spuneţi, pe scurt, în ce constau ele?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule Ratesh, compania Gelsor este, până la ora actuală cel puţin, când a început acest scandal, este o încercare de a crea prima corporaţie românească, axată pe trei piliere: un pilier mass media, un pilier de piaţă financiar-bancară, un pilier de telecomunicaţii. În cadrul fiecărui acest pilier există componente multiple, astfel încât în trustul de media sunt cuprinse 17 ziare locale, 17 cotidiene locale, un cotidian central, patru edituri, un institut de sondare a opiniei publice şi alte companii, alte elemente, care acuma nu-mi vin în cap. În cadrul pilierului de piaţă financiară, domnule Ratesh, există două bănci: o bancă comercială şi o bancă de investiţii, o companie de brokeraj, o companie de management de fonduri, un fond de garantare al creditelor, două companii de asigurări.”
Nestor Ratesh: Care sunt băncile?
Sorin Ovidiu Vântu: „Băncile sunt: Banca Română de Scont, cu sediul în Braşov, şi Banca de Investiţii şi Dezvoltare, cu sediul în Bucureşti.”
Nestor Ratesh: Pe care o conduce domnul Văcăroiu.
Sorin Ovidiu Vântu: „Pe care o conduce domnul Văcăroiu. Această corporaţie cuprinde la ora actuală un număr de peste opt mii de salariaţi, domnule Nestor Ratesh, care... bun, să ne oprim aici.”
Nestor Ratesh: Puteţi să continuaţi, noi avem tot timpul.
Sorin Ovidiu Vântu: „Nu vreau să vă încarc prea mult cu detalii, care pot părea nesemnificative.”
Nestor Ratesh: Sunteţi dintre cei mai activi şi generoşi mecena din România. V-aţi exersat dărnicia şi către partide politice?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule Nestor Ratesh, credinţa mea sinceră e că România se poate salva prin cultură. Singura modalitate de a ne afirma ca naţie peste hotare nu este nici industria grea, nici industria uşoară, nici agricultura, ci cultura. Prin cultură ne putem face cunoscuţi. Credinţa mea sinceră a fost, că în această perioadă tulbure, de după 90 încoace, când societatea românească se reaşează, se restratifică în taberele axiologice, încep să fie puse, sau cel puţin aşa cred eu, că încep să fie puse într-o ordine normală, cultura este singurul catalizator al unei naţii. Aceasta este motivul pentru care, nu din generozitate, ci din această conştiinţă, am sprijinit şi voi continua să sprijin în măsura posibilităţilor mele oamenii de cultură şi cultura română.”
Nestor Ratesh: Cât despre partide?
Sorin Ovidiu Vântu: „Despre partide, domnule Nestor Ratesh, nu am simpatii sau antipatii politice. Sunt un om de afaceri român, cu bune relaţii personale în clasa politică românească, unde cam peste tot există oameni de valoare şi oameni normali.”
Nestor Ratesh: Aţi finanţat vreun partid? Aţi donat bani sau, ştiu eu, bunuri vreunuia din partidele principale din România?
Sorin Ovidiu Vântu: „Eu nu finanţez partide politice, domnule Nestor Rateş.”
Nestor Ratesh: Prin finanţare înseamnă donaţii, pe care le veţi fi făcut către vreun partid sau altul.
Sorin Ovidiu Vântu: „Indiferent de forma verbală sub care exprimaţi acest lucru, ne oprim la termenul de finanţare. Nu am finanţat şi nu finanţez partide politice româneşti. Evident, că trăim într-o ţară, care, după cum bine ştiţi, se spune orice despre orice. Zvonuri sunt despre toată lumea, începând de la cel care are un butic, de la un proletar al comerţului, al negoţului, şi terminând cu oameni de afaceri care încearcă să organizeze...”
Nestor Ratesh: România Liberă vă pune în legătură strânsă cu PDSR-ul în această instanţă. Aveţi vreo legătură strânsă, considerând şi faptul că domnul Văcăroiu conduce una din băncile Dumneavoastră şi alte date care mai apar prin presă?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnul Nestor Ratesh, pe domnul Văcăroiu l-am rugat să accepte să conducă această Bancă de Investiţii, ţinând cont de faptul, că a fost premier al României patru ani de zile şi cunoaşte foarte bine economia românească. O bancă de investiţii este acea bancă, deci, care îşi investeşte nişte bani într-o societate, o rentabilizează, o pune pe picioare, şi apoi o vinde. Domnul Văcăroiu, cunoscând foarte bine economia românească, are discernământul necesar pentru a putea alege acele societăţi, care pot fi salvate. Acesta este motivul pentru care l-am rugat pe domnia sa să conducă această bancă. Nu apartenenţa domniei sale politice.”
Nestor Ratesh: Şi atunci, domnule Vântu, care este teoria Dumneavoastră? Ce se întâmplă în România? De unde a pornit şi încotro se duce, sau ar dori cei care au pus în mişcare acest scandal atât de angajant pe plan economic, politic şi judiciar?
Sorin Ovidiu Vântu: „Sincer să fiu, nu ştiu şi dacă aş începe să spun ceva aici, aş fi în sfera pură a speculaţiilor. Nu-mi permit să speculez în momente atât de crâncene. Până una alta, cel mai crâncen lucru, care este aici, sunt cei 300 de mii de oameni, care şi-au pierdut banii în Fondul Naţional de Investiţii. În rest, toată succesiunea de evenimente şi tot ce s-a întâmplat înainte, în timpul derulării operaţiunii şi după, a dat naştere în România la nenumărate speculaţii. Speculaţii, la care, sincer să fiu, unele s-ar putea să fie reale, dar nu îmi dau seama la ora actuală ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat, ce s-a întâmplat şi spre unde se merge.”
Nestor Ratesh: Logic vorbind, cine ar fi interesat să bulverseze întreaga piaţă financiară şi de capital din România?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule Nestor Ratesh, şi acum intru şi eu într-o sferă a speculatului, cu toate că am încercat să mă ţin departe...”
Nestor Ratesh: Speculaţii logice...
Sorin Ovidiu Vântu: „Evident, n-am să vorbesc despre „Marele plan” şi „Marele şef”. Domnul Nestor Ratesh, cred, că nu numai sistemul financiar-bancar românesc a fost ţinta acestui atatac. Cred, că întrega societate românească a fost ţinta acestui atac, în toate componentele ei – economic, politic, social. Evident, pornidu-se de la primul pilon de stabilitate, care se numeşte sistemul financiar-bancar. Agresiunea, care a fost făcută la adresa FNI-ului și prăbuşirea acestui fond, poate ar fi fost un caz izolat, dar în momentul în care s-a agresat pilonul financiar al României, care se numeşte Banca Comercială, în momentul acela lucrurile au devenit grave. Şi aceasta mă face să spun, ca o speculaţie logică, că întreaga societate românească a fost ţinta acestui atac.”
Nestor Ratesh: Şi dacă tot sunteţi la nivelul speculaţiilor, să le zicem logice, sau informate, aţi putea să ne trimiteţi la o sursă, care ar avea interesul să destabilizeze ţara?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnul Nestor Ratesh, dacă aş şti, aş fi primul care aş spune-o. În calitate de român, aş fi primul, care aş atenţiona poporul român ce se întâmplă.”
Nestor Ratesh: Nici la nivelul speculaţiilor?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule, dacă aţi fi aici în ţară şi aţi vedea dincolo de ce se scrie în presă, de speculaţiile logice care sunt în presă, dacă aţi vedea speculaţiile care sunt underground, să le numim aşa, v-aţi da seama, că nici un om cu mintea bună nu poate visa la o asemenea pătură infernală de zvonuri. Practic este, în mijlocul acestor evenimente, este imposibil să ai mintea limpede, să poţi trage nişte concluzii logice.”
Nestor Ratesh: Ca om de afaceri, credeţi că e vreo şansă, ca cei care au pierdut banii la Fondul Naţional de Investiţii să recupereze măcar parte din ei? E această investigaţie, care are loc acum, capabilă să recupereze suficienţi bani pentru a despăgubi pe cei care au pierdut?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnul Nestor Ratesh, nu cred acest lucru. Şi aici se încearcă cu profesionalism, aş putea spune, crearea unei ţinte false, încercând să se arunce, impresia de investitor, în alte persoane şi alte instituţii, pentru a se ascunde instituţiile implicate în această afacere murdară.”
Nestor Ratesh: Dar tocmai aţi spus ceva. Că sunt nişte instituţii, care sunt implicate în această afacere murdară.
Sorin Ovidiu Vântu: „Da.”
Nestor Ratesh: Ne-aţi trimis, deja, într-o anumită direcţie. Aţi putea numi măcar una din aceste instituţii?
Sorin Ovidiu Vântu: „Dacă îmi permiteţi, nu v-am trimis în nici o direcţie în mod deliberat. Lucrurile sunt cunoscute, domnule Nestor Ratesh, nu este un secret, nu este o speculaţie.”
Nestor Ratesh: Mai spuneţi-ne o dată cele cunoscute.
Sorin Ovidiu Vântu: „Acţionarii de acolo sunt Centrocoop, Banca Agricolă şi C.E.C.-ul. Din câte ştiu eu, între C.E.C. şi SOV Invest a fost un contract de garanţie a răscumpărărilor din ziua depunerii cererilor de răscumpărare.”
Nestor Ratesh: Dar ce spuneţi Dumneavoastră, nu e că ar exista nişte interese financiare, care încearcă să producă nişte venituri sau nişte profituri, ci careva, undeva în lume, care vrea să destabilizeze ţara. E cu totul altceva. Ce instituţii ar putea să destabilizeze ţara? Sunt tot felul de speculaţii din presă, nu trebuie să vi le spun eu. Aceste instituţii, pe care le-aţi menţionat, ar putea să facă anumite lucruri pentru a se apăra, pentru a recupera banii, pentru a realiza un profit ilicit, dar nu pentru a destabiliza ţara.
Sorin Ovidiu Vântu: „Nu este vorba despre profituri ilicite aici. Este vorba de fuga de responsabilitate. Deci, nu e vorba de profituri ilicite aici. Că nimeni nu are de câştigat financiar din această operaţiune, absolut nimeni. Dimpotrivă pierd 300 şi ceva de mii de investitori.”
Nestor Ratesh: Dar banii, pe care i-au pierdut, s-au dus undeva. S-au dus în buzunarul cuiva, nu?
Sorin Ovidiu Vântu: „Da, banii s-au dus în buzunarul cuiva. Din informaţiile pe care le am, acea instituţie, FNI-ul a funcţionat ca un Caritas, în care cei care răscumpărau erau plătiţi din cei care depuneau. Deci, nu a funcţionat ca un fond de investiţii normal, pe legislaţia românească în vigoare. A funcţionat ca un Caritas.”
Nestor Ratesh: Domnule Vântu, publicul vă cunoaşte foarte puţin. Sunteţi o persoană enigmatică. Nu vă place lumina rampei, nu apăreţi în public, decât foarte rar. Cine sunteţi Dumneavoastră?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule, nu vreau să fac confesiuni telefonice lacrimogene. Efectiv, sunt un om retras. Nu sunt un om enigmatic. Mă cunoaşte incredibil de multă lume. Nu mă ascund. Oricine m-a căutat, m-a găsit.”
Nestor Ratesh: E adevărat, depun mărturie acuma.
Sorin Ovidiu Vântu: „Deci, oricine m-a căutat, m-a găsit. Nu mă ascund de nimeni, nu mă feresc de nimeni. Sunt un om retras. Nu-mi plac luminile rampei, nu sunt înnebunit după ropote de aplauze. Încerc să construiesc în România un pilon de stabilitate. Nu mi-am scos nici un ban din această ţară. Tot ce am câştigat, am reinvestit în această ţară, creând opt mii de locuri de muncă. Este singurul lucru cu care mă mândresc, sincer să fiu, şi cu care mă legitimez, domnule Nestor Rateş.”
Nestor Ratesh: Dar cine sunteţi? De unde aţi pornit? Ce aţi fost înainte?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnul Nestor Ratesh, trecutul meu este destul, destul de turbulent. Sincer să fiu, nu este lucrul despre care îmi place să vorbesc. Am destule lucruri cu care mă pot mândri şi destule lucruri cu care mă ruşinez.”
Nestor Ratesh: Spuneţi-le pe alea, cu care vă mândriţi.
Sorin Ovidiu Vântu: „Nici nu vreau să mă laud. Unul din lucrurile cu care mă mândresc este că m-am îndrăgostit iremediabil de cultura românescă, parcurgând, lecturând tot ceea ce s-a scris, sau aproape tot ce s-a scris, important în literatura noastră.”
Nestor Ratesh: Şi de unde vă vine această pasiune? Ce studii aveţi Dumneavoastră, de fapt?
Sorin Ovidiu Vântu: „Studii medii, început, am terminat un liceu, după care am început trei facultăţi, abandonate toate trei.”
Nestor Ratesh: Tehnice? Umaniste?
Sorin Ovidiu Vântu: „Nu, nici una tehnică, toate umanistice.”
Nestor Ratesh: Toate umanistice?
Sorin Ovidiu Vântu: „Da.”
Nestor Ratesh: Şi în 89 unde eraţi?
Sorin Ovidiu Vântu: „În 89 eram în oraşul meu natal, în Roman.”
Nestor Ratesh: În Moldova.
Sorin Ovidiu Vântu: „În Moldova, da. Sunt romanştean.”
Nestor Ratesh: Şi ce aţi făcut în decembrie 89?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule, am deschis un ziar, un săptămânal local. N-am participat la revoluţie, pentru că posibilităţile fizice nu-mi dădeau posibilitatea şi nici nu ştiu dacă aş fi avut curajul să ies în stradă, ca atâţia români, care au avut acest curaj.”
Nestor Ratesh: Şi afacerile le-aţi început din Roman? Sau aţi venit la Bucureşti?
Sorin Ovidiu Vântu: „Din Roman. Da.”
Nestor Ratesh: Şi la Bucureşti? N-aţi venit niciodată? Acum unde trăiţi? La Bucureşti?
Sorin Ovidiu Vântu: „În Bucureşti, da.
Nestor Ratesh: Şi nu vreţi să vorbiţi despre începuturile activităţii Dumneavoastră ca om de afaceri. De unde v-a venit ideea? Un om preocupat de literatură.
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule, ideea a venit ca orice altă idee: din necesitate. Trebuia să supravieţuiesc eu şi familia mea.”
Nestor Ratesh: Şi aţi ştiut, că aveţi înclinaţii spre afaceri?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule Nestor Ratesh, cu sinceritate vă spun, nici azi nu cred că am înclinaţii spre afaceri. Am doar un cult pentru construcţie.”
Nestor Ratesh: Printre întreprinderile Dumneavoastră nici una nu pare să fie o întreprindere productivă.
Sorin Ovidiu Vântu: „Nu, dar în momentul în care construieşti opt mii locuri de muncă şi construieşti o corporaţie, care urmează să aglutineze în jur cu un număr mai mare de oameni, în momentul acela se cheamă construcţie, în opinia mea, cel puțin.”
Nestor Ratesh: Cei opt mii salariaţi lucrează în instituţii financiare?
Sorin Ovidiu Vântu: „În cele trei fililiere, pe care le-am menţionat la începutul interviului.”
Nestor Ratesh: Şi aveţi de gând să vă extindeţi activităţile în sectorul productiv?
Sorin Ovidiu Vântu: „Nu. În sectorul productiv nu.”
Nestor Ratesh: Dar aveţi intenţia să le extindeţi în afara graniţelor ţării, cum pretinde un ziar?
Sorin Ovidiu Vântu: „Da, doresc să le extind în toată zona balcanică. Am şi început, de altfel, această extindere, cumpărând o companie de brokeraj în Bulgaria.”
Nestor Ratesh: Vreţi să explicaţi ascultătorilor ce face o companie de brokeraj?
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule, speculează pe piaţa, pe Bursa de Valori sau pe o piaţă neorganizată. Cu acţiuni, instrumente financiare. Obligaţiuni, derivative, mă rog, e complicat.”
Nestor Ratesh: Le cumpără şi le vinde.
Sorin Ovidiu Vântu: „Le cumpără şi le vinde, asta e tot ceea ce face. Ori pentru clienţi, în numele şi contul clienţilor, ori pentru el însuşi, în calitate de cumpărător, ca şi investiţie de portofoliu. Le cumpără, mai stă cu ele, adică le menţine o perioadă de timp şi le vinde la momentul, la care se consideră că a câştigat destul, sau a pierdut destul.”
Nestor Ratesh: Mai toată lumea ştie că sunteţi proprietarul, sau principalul acţionar la ziarul Curentul. Ce alte publicaţii mai sponsorizaţi sau aveţi afaceri cu ele?
Sorin Ovidiu Vântu: „Eu nu sponsorizez, domnule Nestor Ratesh. Eu sunt proprietarul unui trust de presă. Care, v-am spus, cuprinde un cotidian central şi 17 cotidiene locale.”
Nestor Ratesh: Cotidianul central fiind Curentul.
Sorin Ovidiu Vântu: „Fiind Curentul, da. Curentul a fost creat în dorinţa de a crea în România o presă civilizată. Nu spun, că restul presei nu este civilizată, ferească Dumnezeu, ferească Dumnezeu. Dar au apărut şi nişte publicaţii, care nu onorează prea mult peisajul politic românesc. Peisajul ziaristic românesc, mă iertaţi.”
Nestor Ratesh: Cuvântul „civilizat” îl interpretez ca însemnând de tip occidental.
Sorin Ovidiu Vântu: „De tip, hai să nu ne raportăm la..., ne raportăm la un ziar românesc – Adevărul.”
Nestor Ratesh: Nici eu nu vreau să intru într-o discuţie cu Dumneavoastră despre ziarele din România. Va mulţumesc foarte mult, domnule Vântu, pentru acest interviu, sper să fie util ascultătorilor noştri pentru a vă înţelege pe Dumneavoastră şi a înţelege şi criza actuală.
Sorin Ovidiu Vântu: „Domnule Nestor Ratesh, eu vă mulţumesc că mi-aţi acordat onoarea de a da un interviu pe postul Dumneavoastră de radio.
Nestor Ratesh: Doamnelor şi domnilor, acesta a fost interviul, pe care ni l-a acordat omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
