În vremurile deja imemoriale ale comunismului, şperţul, şpaga şi mita erau calea de a ameliora penuria şi mizeria vieţii cotidiene. Dacă nu dădeai, nu aveai. Pachetul de Kent era cheia care deschidea uşi şi înmuia inima de piatră a birocraţiei. Unori, regimul, care patrona redistribuirea sărăciei, se burzuluia.
Pe lângă legea ilicitului, se lansau şi campanii de sensibilizare a cetăţeanului, victimă şi actor al mitei. Vizate erau ciubucul şi bacşişul, forme blânde ale mitei. Primii luaţi la refec erau ospătarii şi frizerii. Într-o bună zi frizeriile au fost împânzite cu inscripţia „Nu primim bacşiş!”. Totul a ţinut până când un şoltic a descoprit virtuţile virgulei. Imperativul „Nu primim bacşiş!” a devenit tacitul şi îmbietorul „Nu, primim bacşiş”. Boala părea fără leac.
Astăzi penuria e o amintire, nu mai trebuie să dai ca să ai. Se găsesc de toate, bani să ai. A dispărut mita? Nu! Doi reporteri de la „România liberă”, pretextând că reprezintă o fundaţie anticorupţie, au vizitat incognito douăsprezece spitale din ţară şi din Bucureşti pentru a vedea dacă personalul medical este pregătit să renunţe la eterna şpagă. N-au pornit din capul lor, au pornit de la un sondaj din care reişea că mai mult de jumătate dintre bolnavii din România au dat bani pentru a fi trataţi. Cele mai multe cadouri au revenit medicilor specialişti (63%), asistentelor medicale (42%) şi infirmierelor (30%). Dintre persoanele care au oferit atenţii medicilor, o treime au făcut-o la sugestia acestora, restul au plătit din proprie iniţiativă.
Reporterii au cerut încuviinţarea să pună în spitale afişe prin care pacienţii erau invitaţi să nu mai dea mită. Opt spitale au refuzat din start ideea de a plasa mesaje de tipul „Nu primim şpagă, nu luăm cadouri”, „Aici nu se primesc atenţii”. În cele patru spitale care au acceptat, afişele au dispărut în mai puţin de o zi. Medicii şi personalul medical renunţă la principii din cauza salariilor mici pe care le primesc, a fost argumentul cel mai des invocat.
În acest context, s-a aflat că o cercetare a dovedit că numărarea banilor face ca durerea să fie resimţita mai puţin. Cercetatorii cred că durerile de cap sau de spate pot fi calmate numărând bani. Număratul bancnotelor dă senzaţia de îndestulare, de respect de sine, de încredere în propria persoana! Deci, dacă nu ne simţim bine trebuie să ne punem pe numărat bani. Dacă nu ne vindecăm, facem acelaşi lucru, şi îi dăm medicilor. Măcar ei să se simtă bine, îndestulaţi şi încrezători în sine.
Probabil acesta este motivul pentru care un medic suspectat că a primit o şpagă patru milioane de euro, nu de la pacienţi, ci de la doua firme farmaceutice, a fost salvat de Curtea Constituţională. Dreptul medicului la „îndestulare” a făcut Curtea să decidă că două capitole din legea Agenţiei Naţionale de Integritate sunt neconstituţionale. Dacă număratul banilor te fac să te simţi bine, de ce n-ar avea măcar medicii dreptul la fericire? Ce fac cei care n-au bani. Să fie sănătoşi şi să înveţe că banii aduc fericirea!
