Cu toate că se ştiau de ceva vreme şi începuseră deja să flirteze unul cu altul, totuşi, declicul care a făcut-o pe Sue să se viseze soţia lui John, a fost un inel pe care acesta i l-a cadorisit, aruncîndu-i-l pe fundul unui pahar.
Dar inelul care-i luase ochii acestei fete încîntătoare era cu cîntec, căci ceea ce nu bănuia nici cu spatele frumoasa americancă, ştiau prea bine spectatorii care ieri seara au urmărit spectacolul O haită de sfinţi pe scena unui nou teatru privat din Chişinău întitulat Foosbook. Adică, ştiau că John nu călcase pragul nici unui magazin de bijuterii pentru a cumpăra strălucitorul inel, aşa cum, probabil, credea viitoarea sa logodnică, ci l-a scos de pe degetul inelar al unui homosexual trecut de cincizeci de ani, ieşit noaptea în parc la agăţat băieţi, pe care, atunci cînd s-au ciocnit de acesta, l-au lăsat fără viaţă în holul unei vespasiene publice din parc.
Cunoscutul dramaturg american a utilizat în această piesă un procedeu preluat din romanele poliţiste cînd personajele cunosc cu mult mai puţine lucruri despre partenerii sau prietenii lor în care au toată încrederea decît cititorii sau spectatorii şi, astfel, tensiunea devine de-a dreptul insuportabilă.
Aşadar, acest inel care a aruncat-o pe Sue în braţele lui John şi care a transformat un flirt într-o relaţie conjugală, mai este şi simbolul unei crime monstruoase, dar şi o poartă prin care spectatorii au putut pătrunde în abisurile biografiei şi conştiinţei lui John, dar despre care Sue nu ştie absolut nimic.
În acest fel, personajele creionate veridic de Alexandru Pleşca şi Ina Surdu îşi clădesc fericirea conjugală pe o crimă.
O haită de sfinţi face parte dintr-o trilogie mai vastă despre viaţa cuplurilor contremporane şi marea chichiţă pe care a folosit-o Neil La Bute este că a proiectat în spatele fiecărei istorii conjugale cite un mit antic. Astfel, în spectacolul O haită de sfinţi este refăcut mitul cuplului primordial într-un decor de sticlă şi beton. De aceea, fericirea pe care Sue o credea perfectă, este departe de-a fi aşa şi întrebarea e oare cînd va conştientiza acest lucru şi oare îl va conştientiza vreodată?
Dar inelul care-i luase ochii acestei fete încîntătoare era cu cîntec, căci ceea ce nu bănuia nici cu spatele frumoasa americancă, ştiau prea bine spectatorii care ieri seara au urmărit spectacolul O haită de sfinţi pe scena unui nou teatru privat din Chişinău întitulat Foosbook. Adică, ştiau că John nu călcase pragul nici unui magazin de bijuterii pentru a cumpăra strălucitorul inel, aşa cum, probabil, credea viitoarea sa logodnică, ci l-a scos de pe degetul inelar al unui homosexual trecut de cincizeci de ani, ieşit noaptea în parc la agăţat băieţi, pe care, atunci cînd s-au ciocnit de acesta, l-au lăsat fără viaţă în holul unei vespasiene publice din parc.
Cunoscutul dramaturg american a utilizat în această piesă un procedeu preluat din romanele poliţiste cînd personajele cunosc cu mult mai puţine lucruri despre partenerii sau prietenii lor în care au toată încrederea decît cititorii sau spectatorii şi, astfel, tensiunea devine de-a dreptul insuportabilă.
Aşadar, acest inel care a aruncat-o pe Sue în braţele lui John şi care a transformat un flirt într-o relaţie conjugală, mai este şi simbolul unei crime monstruoase, dar şi o poartă prin care spectatorii au putut pătrunde în abisurile biografiei şi conştiinţei lui John, dar despre care Sue nu ştie absolut nimic.
În acest fel, personajele creionate veridic de Alexandru Pleşca şi Ina Surdu îşi clădesc fericirea conjugală pe o crimă.
O haită de sfinţi face parte dintr-o trilogie mai vastă despre viaţa cuplurilor contremporane şi marea chichiţă pe care a folosit-o Neil La Bute este că a proiectat în spatele fiecărei istorii conjugale cite un mit antic. Astfel, în spectacolul O haită de sfinţi este refăcut mitul cuplului primordial într-un decor de sticlă şi beton. De aceea, fericirea pe care Sue o credea perfectă, este departe de-a fi aşa şi întrebarea e oare cînd va conştientiza acest lucru şi oare îl va conştientiza vreodată?
