Premieră în istoria postdecembristă a României. Un senator, un judecător la Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie şi doi oameni de afaceri au fost arestati pentru acte corupţie. Să sperăm că nu va fi doar un joc de artificii pentru uzul televiziunilor şi al presei de scandal, că justiţia îşi va urma cursul în lupta cu marea corupţie pe seama banului public.
Tentaţia banului nemuncit nu este doar apanajul gulerelor albe la nivel înalt. Există şi o corupţie pe orizontală, la nivelul cetăţeanului obişnuit, favorizată de largheţea unor legi cu tentă socială. România a devenit un stat social înainte de a avea efectiv şi mijloacele financiare necesare. Un fel de a împărţi generos sărăcia.
Jumătate dintre români, circa 9,5 milioane, primesc, sub o formă sau alta, ajutor de stat. În România există de tipuri 50 de ajutoare sociale, care însumează anual 2,4 miliarde de euro. Însă sistemul este ineficient, îi face pe oameni dependenţi de mila statului şi generează o corupţie generalizată. Cel mai uşor să fentezi statul este la acordarea venitului minim garantat. Este deajuns o cerere la primărie. Valoarea venitului minim garantat pentru persoane cu venituri sub pragul de sărăcie este stabilită de guvern. Şi chiar dacă sumele sunt mici, multe familii, mai ales din mediul rural, ajung să trăiască din acest ajutor. Ajutorul este acordat în urma unor anchete sociale. Personalul acestor structuri este însă redus şi coruptibil. Anchetele sociale sunt „făcute din birou", mare parte din personalul asistenţei sociale este necalificat. Astfel ajutoarele nu ajung la persoanele aflate efectiv în nevoie, încurajează nemunca şi munca la negru.
Nu altfel stau lucrurile în cazul ajutoarelor acordate persoanelor cu handicap. În 1992, în România erau 80.000 de persoane înregistrate cu handicap grav sau accentuat. Astăzi avem 670.000 de adulţi şi copii cu dizabilităţi. Şi aici sunt abuzuri. După cum nu puţine abuziri s-au semnalat în cazul alocaţiilor pentru copii. Copilul devine, uneori, un instrument prin care părinţii obţin resurse financiare de la stat.
Abuzuri multe şi mai grave sunt în sistemul de pensii, iar erorile au început îndată după revoluţie. Sub presiunea trecerii la economia de piaţă, a închiderii unităţilor economice ineficiente s-a apelat la pensionări anticipate, şi asta a grăbit intrarea în criză a sistemului public de pensii. 40% din pensionari au ieşit din viaţa activă înainte de limita de vârsta, iar azi numarul pensionarilor îl depăşeşte pe cel al salariaţilor. Mai grav, din cei 5,7 milioane de pensionari, 900.000 au pensii de boală, fiind declaraţi inapţi de muncă înainte de vârsta de pensionare. Aceste pensii au costat anul trecut 1,5 de miliarde de euro, adică exact deficitul bugetului de pensii.
Şpaga, coruperea şi corupţia medicilor specializaţi şi a funcţionarilor din comisiile teritoriale au silit Ministerul Muncii să înceapă monitorizarea judeţelor cu cele mai multe cazuri de pensii de invaliditate. Operaţiunea e anevoioasă şi de durată. Numai în judeţul Dâmboviţa o asistentă de la un cabinet de expertiza medicală din Moreni a falsificat pe parcursul a 15 ani peste 3000 de dosare de pensionare pe caz de boală, cu un prejudiciu de peste cinci milioane de euro. Afacerea luase o asemenea amploare că s-au găsit dosare ale unor persoane din afara zonei de competenţă a cabinetului din Moreni, care îşi făcuseră mutaţie pe perioadă limitată, cât să rezolve cu pensia. Cu un scaner, un fotocopiator, o imprimanta performantă şi cu adeverinţe medicale originale semnate şi parafate de medic, oameni sănătoşi au fost diagnosticaţi cu tulburări mentale grave, sate întregi părând a fi pline de „nebuni”.
Guvernul a înaintat Parlamentului un proiect de lege a pensiilor prin care îşi propune să facă ordine în pensionările anticipate pe caz de boală şi să mai reducă din pensiile speciale, altă plagă a sistemului de pensii din România.
