În afara ambiţiei şi al unui oportunism devastator, nimic nu-l predestina pe Mircea Geoană unei cariere politice. Oportunismul i-a adus faimă. În 1996, ambasador la Washington, dornic să rămână în post şi fericit că „am scăpat de stafiile trecutului comunist”, il felicita pe Emil Constantinescu pentru victoria asupra lui Iliescu, pe care îl numea „cancerul democraţiei româneşti”.
Imparţial ca tot românul, a devenit social-democrat în partidul condus chiar de „cancerul democraţiei”. Şi, mânat ambiţia care-l măcina, a făcut carieră. Eşecul lui Adrian Nastase la alegerile pentru preşedinţie din 2004, l-a propulsat ca preşedinte al PSD. A fost o soluţie de compromis pentru a evita revenirea în fruntea partidului a lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Nastase. Insă omul purta o pălărie prea mare. In materie de social-democraţie nu depăşea nivelul unui activist comunist raional.
Reformarea unui partid corupt, măcinat de grupuri de interese nu i-a reuşit. Dimpotrivă, s-a adaptat şi a fost filmat luând „bani cu aromă de mită”. Cineva a constat că problema lui Mircea Geoană este că „pare inteligent”! Ion Iliescu, mai pragmatic a spus că este „prostănac”. Şi aşa i-a rămas numele.
Mircea Geoană
Desemnare lui drept candidat la ultimile alegeri prezienţiale l-a dus nivelul maxim al incompetenţei. Deşi a fost sprijinit de oligarihia mediatică şi financiară, a eşuat lamentabil. Şeful lui de campanie l-a săltat pe culmile ridicolului punînd eşecul pe seama paranormalului. Traian Băsescu a câştigat pentru că a fost protejat de „flacăra violetă”.
S-a râs mult, au râs şi pesedeştii, dar mai albastru şi, materialişti, au cerut capul lui Geoană. Miron Mitrea, un sindicalist năpârlit în politică, a inventariat douăspreze greşeli capitale care l-au dus la eşec pe Geoană şi i-a cerut să plece. Au apărut pretendenţi la şefia partidului care-i voiau şi capul, şi gâtul. Într-o analiză cu pretenţii ştiinţifice, Adrian Severin a pus bomboana pe coliva lui politica: „Mircea Geoană şi echipa sunt vinovaţi de eşecul răsunător la alegerile prezidenţiale. Schimbarea lui de la conducerea partidului este esenţială pentru reformarea PSD”. Geoană trebuie să îşi asume eşecul şi să plece, fiind un lider compromis.
un articol de presă despre M. Geoană și parnormalitateÎncolţit, Geoană a ieşit să-şi explice eşecul. Băsescu e înconjurat de oameni cu capacităţi paranormale, i-a vazut el în timpul dezbaterii. Consoarta i-a ţinut isonul. Mihaela Geoană ştie că soţul a fost atacat energetic. Ea a simţit personal, nu avea energie, nu se putea concentra. Dacă Mihaela nu mai avea energie, ce să-i cerem bietului ei soţ pentru ca n-a reuşit s-o facă prima doamnă a ţării? Între timp flăcăra violet la care se perpeleşte prostia Geoană a făcut înconjurul planetei la rubrica bizarerii.
Dacă prostia ar durea, salvarea n-ar mai prididi cu drumurile la familia Geoană şi la pesdeşti care l-au ales, deşi erau avertizaţi că e prostănac! Ce-i drept, nu era şi arogant, însă şi lui plăceau şi banii cu aromă de mită. Cum a precizat şi raportul celui care i-a cerut să plece. Drum bun, cale sprîncenată.
Imparţial ca tot românul, a devenit social-democrat în partidul condus chiar de „cancerul democraţiei”. Şi, mânat ambiţia care-l măcina, a făcut carieră. Eşecul lui Adrian Nastase la alegerile pentru preşedinţie din 2004, l-a propulsat ca preşedinte al PSD. A fost o soluţie de compromis pentru a evita revenirea în fruntea partidului a lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Nastase. Insă omul purta o pălărie prea mare. In materie de social-democraţie nu depăşea nivelul unui activist comunist raional.
Reformarea unui partid corupt, măcinat de grupuri de interese nu i-a reuşit. Dimpotrivă, s-a adaptat şi a fost filmat luând „bani cu aromă de mită”. Cineva a constat că problema lui Mircea Geoană este că „pare inteligent”! Ion Iliescu, mai pragmatic a spus că este „prostănac”. Şi aşa i-a rămas numele.
Desemnare lui drept candidat la ultimile alegeri prezienţiale l-a dus nivelul maxim al incompetenţei. Deşi a fost sprijinit de oligarihia mediatică şi financiară, a eşuat lamentabil. Şeful lui de campanie l-a săltat pe culmile ridicolului punînd eşecul pe seama paranormalului. Traian Băsescu a câştigat pentru că a fost protejat de „flacăra violetă”.
S-a râs mult, au râs şi pesedeştii, dar mai albastru şi, materialişti, au cerut capul lui Geoană. Miron Mitrea, un sindicalist năpârlit în politică, a inventariat douăspreze greşeli capitale care l-au dus la eşec pe Geoană şi i-a cerut să plece. Au apărut pretendenţi la şefia partidului care-i voiau şi capul, şi gâtul. Într-o analiză cu pretenţii ştiinţifice, Adrian Severin a pus bomboana pe coliva lui politica: „Mircea Geoană şi echipa sunt vinovaţi de eşecul răsunător la alegerile prezidenţiale. Schimbarea lui de la conducerea partidului este esenţială pentru reformarea PSD”. Geoană trebuie să îşi asume eşecul şi să plece, fiind un lider compromis.
Dacă prostia ar durea, salvarea n-ar mai prididi cu drumurile la familia Geoană şi la pesdeşti care l-au ales, deşi erau avertizaţi că e prostănac! Ce-i drept, nu era şi arogant, însă şi lui plăceau şi banii cu aromă de mită. Cum a precizat şi raportul celui care i-a cerut să plece. Drum bun, cale sprîncenată.
