25 decembrie 2009 - 20 de ani de la
de către URSS
Primul Congres al deputaţilor poporului din URSS, convocat în mai 1989, a creat o comisie, condusă de Alexandr Iakovlev, cu scopul de a cerceta circumstanţele în care a avut loc semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi a elabora o apreciere politico-juridică a acestuia. Comisia Iakovlev a avut la dispoziţie jumătate de an să consulte cele mai importante arhive sovietice şi instituţii de resort pentru a alcătui un dosar exhaustiv asupra problemei. Până în 24 decembrie 1989, ziua de încheiere a celui de-al doilea congres al deputaţilor poporului din URSS, comisia Iakovlev nu a putut însă găsi originalele protocolului secret al Pactului Molotov-Ribbentrop. Acum ştim că originalul rusesc al protocolului secret exista în mapa specială a lui Gorbaciov, dar acesta n-a dorit să o pună la dispoziţia comisiei speciale.
Alexandr Iakovlev însă a venit cu un raport elaborat de experţi în domeniu care certificau autenticitatea copiei ruseşti a protocolului secret. Merită o atenţie deosebită argumentele invocate de Iakovlev în faţa deputaţii congresului: „Comisia este convinsă: verdictul este formulat corect atât din punct de vedere juridic, cât şi moral; şi în ceea ce priveşte Pactul de neagresiune, şi în ceea ce priveşte protocolul secret. Acest verdict este necesar socialismului, Perestroikăi, noii mentalităţi, fiecăruia dintre noi”.
„Indiferent de decizia care va fi adoptată de Congres – să susţină concluziile comisiei, să le refuze, să ia pur şi simplu act de concluziile comisiei – această nu va putea deja să schimbe istoria. Trecutul nu poate fi schimbat… Dar decizia Congresului poate schimba aprecierea politică şi morală a unor documente concrete… Fie că vom trasa sau nu o diferenţiere clară între partea juridică, întemeiată, care se referă la pactul propriu-zis, şi partea morală, neacceptabilă, condamnabilă, incompatibilă cu socialismul, adică protocolul secret”.
Iakovlev şi-a încheiat alocuţiunea cu următoarele cuvinte: „Teoria relativităţii, tovarăşi, este cea mai importanţă descoperire în cunoaşterea Universului. Dar teoria relativităţii nu poate exista în domeniul moralei. Suntem obligaţi să revenim la o bază solidă, sănătoasă, a criteriilor morale inalienabile. E timpul să conştientizăm – fărădelegile sunt periculoase nu numai în termeni de consecinţe imediate, ci şi în sens de urmări de lungă durată, anume deoarece ele, fărădelegile, traumatizează conştiinţa, creează situaţii când amoralitatea şi oportunismul ajung să fie considerate norme de conduită. Orice decizie vom adopta, ea va avea nu numai un caracter politic, dar şi moral”.
Drept urmare, majoritatea deputaţilor au votat rezoluţia comisiei Iakovlev, prin care protocolul secret şi Pactul propriu-zis a fost declarat nul şi neavenit. Rezoluţia făcea trimitere şi la anexarea Basarabiei de la România de către Uniunea Sovietică în iunie 1940. Leonida Lari, deputat din partea RSSM, l-a întrebat pe Iakovlev de ce nu se face referire şi la Bucovina, partea de nord a căreia a fost ocupată de Armata Roşie concomitent cu Basarabia. În continuare, un alt deputat de la Chişinău, Grigore Eremei, membru al comisiei Iakovlev, a sugerat prelungirea mandatului acestei comisii sau crearea alteia, care să examineze alte documente semnate de URSS în perioada 1939-1941 şi să le dea o apreciere cuvenită. Iniţiativa lui Eremei a fost susţinută de deputaţi din statele Baltice, însă Gorbaciov nu a considerat necesar să pună la vot propunerea respectivă.
Cu toate acestea, adoptarea rezoluţiei comisiei Iakovlev de către forul legislativ superior al Uniunii Sovietice a avut o importanţă deosebită. Ea deligitimat aflarea în componenţa URSS a ţărilor baltice şi a Basarabiei şi a deschis calea spre independenţă a tuturor republicilor unionale.
De la Chişinău pentru Europa Liberă, Igor Caşu
de către URSS
Primul Congres al deputaţilor poporului din URSS, convocat în mai 1989, a creat o comisie, condusă de Alexandr Iakovlev, cu scopul de a cerceta circumstanţele în care a avut loc semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi a elabora o apreciere politico-juridică a acestuia. Comisia Iakovlev a avut la dispoziţie jumătate de an să consulte cele mai importante arhive sovietice şi instituţii de resort pentru a alcătui un dosar exhaustiv asupra problemei. Până în 24 decembrie 1989, ziua de încheiere a celui de-al doilea congres al deputaţilor poporului din URSS, comisia Iakovlev nu a putut însă găsi originalele protocolului secret al Pactului Molotov-Ribbentrop. Acum ştim că originalul rusesc al protocolului secret exista în mapa specială a lui Gorbaciov, dar acesta n-a dorit să o pună la dispoziţia comisiei speciale.
Alexandr Iakovlev însă a venit cu un raport elaborat de experţi în domeniu care certificau autenticitatea copiei ruseşti a protocolului secret. Merită o atenţie deosebită argumentele invocate de Iakovlev în faţa deputaţii congresului: „Comisia este convinsă: verdictul este formulat corect atât din punct de vedere juridic, cât şi moral; şi în ceea ce priveşte Pactul de neagresiune, şi în ceea ce priveşte protocolul secret. Acest verdict este necesar socialismului, Perestroikăi, noii mentalităţi, fiecăruia dintre noi”.
„Indiferent de decizia care va fi adoptată de Congres – să susţină concluziile comisiei, să le refuze, să ia pur şi simplu act de concluziile comisiei – această nu va putea deja să schimbe istoria. Trecutul nu poate fi schimbat… Dar decizia Congresului poate schimba aprecierea politică şi morală a unor documente concrete… Fie că vom trasa sau nu o diferenţiere clară între partea juridică, întemeiată, care se referă la pactul propriu-zis, şi partea morală, neacceptabilă, condamnabilă, incompatibilă cu socialismul, adică protocolul secret”.
Iakovlev şi-a încheiat alocuţiunea cu următoarele cuvinte: „Teoria relativităţii, tovarăşi, este cea mai importanţă descoperire în cunoaşterea Universului. Dar teoria relativităţii nu poate exista în domeniul moralei. Suntem obligaţi să revenim la o bază solidă, sănătoasă, a criteriilor morale inalienabile. E timpul să conştientizăm – fărădelegile sunt periculoase nu numai în termeni de consecinţe imediate, ci şi în sens de urmări de lungă durată, anume deoarece ele, fărădelegile, traumatizează conştiinţa, creează situaţii când amoralitatea şi oportunismul ajung să fie considerate norme de conduită. Orice decizie vom adopta, ea va avea nu numai un caracter politic, dar şi moral”.
Drept urmare, majoritatea deputaţilor au votat rezoluţia comisiei Iakovlev, prin care protocolul secret şi Pactul propriu-zis a fost declarat nul şi neavenit. Rezoluţia făcea trimitere şi la anexarea Basarabiei de la România de către Uniunea Sovietică în iunie 1940. Leonida Lari, deputat din partea RSSM, l-a întrebat pe Iakovlev de ce nu se face referire şi la Bucovina, partea de nord a căreia a fost ocupată de Armata Roşie concomitent cu Basarabia. În continuare, un alt deputat de la Chişinău, Grigore Eremei, membru al comisiei Iakovlev, a sugerat prelungirea mandatului acestei comisii sau crearea alteia, care să examineze alte documente semnate de URSS în perioada 1939-1941 şi să le dea o apreciere cuvenită. Iniţiativa lui Eremei a fost susţinută de deputaţi din statele Baltice, însă Gorbaciov nu a considerat necesar să pună la vot propunerea respectivă.
Cu toate acestea, adoptarea rezoluţiei comisiei Iakovlev de către forul legislativ superior al Uniunii Sovietice a avut o importanţă deosebită. Ea deligitimat aflarea în componenţa URSS a ţărilor baltice şi a Basarabiei şi a deschis calea spre independenţă a tuturor republicilor unionale.
De la Chişinău pentru Europa Liberă, Igor Caşu
