O varianta a jazz-ului mai energică şi mai concentrată pe ritm, pe acel balans definit în limba engleză cu un cuvînt greu de tradus: „GROOVE”, acid-jazz este un stil care a apărut la Londra la mijlocul anilor 80, într-o vreme cînd disc-jockey-ii cluburilor de dans londoneze puneau pe platane discurile lor favorite cu rarităţi, indiferent dacă acestea sunau sau nu a jazz. Era vorba de aşa numitele rare-grooves, pentru că în cluburile de dans singurul lucru care conta era ritmul, balansul, iar aceşti disc-jockey se inspirau în ceea mai mare parte în genurile marginale ale jazzului – fuziunea, jazz-funk şi muzica afro-cubană, cu elemnete secundare împrumutate din perioada de început a soul-jazz-ul. Scoaterea la iveală a unei imense cantităţi de rarităţi, de albume neascultate pînă atunci, i-a influenţat pe mulţi din underground-ul american şi cel britanic, de unde provin majoritatea muzicenilor şi producători de studio acid jazz, şi a readus în atenţia ascultătorilor şi a celor din cluburile de dans obscura muzică jazz funk şi soul a anilor 70.
Din mulţimea disc-jockey-lor londonezi ai acelor vremuri, cel care a fost identificat cel mai mult cu acid-jazz a fost Gilles Peterson (se relatează chiar că el a fost acela care a folosit prima oară termenul de acid jazz). Peterson a început prin a transmite seturi mamut de jazz-funk la un post de radio pirat care emitea dintr-o magazie situată într-o grădină londoneză, după care s-a mutat la unul din cel mai faimoase posturi de radio pirat britanice, Kiss-FM, fiind în acelaşi timp ceea ce se numeşte DJ rezident la mai multe cluburi londoneze. Mai tîrziu, Gilles Peterson a fost unul din fondatorii casei de discuri Acid Jazz Records, care a început prin a produce compilaţii de jazz-funk din anii 70 combinate cu piese vechi aduse însă la zi prin folosirea masivă a colajelor de sunete, şi a rimurilor electronice. Cu timpul, acid jazz a deveni un gen aproape baroc, şi foarte greu de detectat ca atare, datorită mulţimii de influenţe şi rădăcini cu care s-a amestecat în ultimul deceniu al secolului trecut. Piesa „Laters” aparţine lui Mr Electric Triangle şi apare pe volumul 6 al compilaţiei The Golden Age of Groove.
Din mulţimea disc-jockey-lor londonezi ai acelor vremuri, cel care a fost identificat cel mai mult cu acid-jazz a fost Gilles Peterson (se relatează chiar că el a fost acela care a folosit prima oară termenul de acid jazz). Peterson a început prin a transmite seturi mamut de jazz-funk la un post de radio pirat care emitea dintr-o magazie situată într-o grădină londoneză, după care s-a mutat la unul din cel mai faimoase posturi de radio pirat britanice, Kiss-FM, fiind în acelaşi timp ceea ce se numeşte DJ rezident la mai multe cluburi londoneze. Mai tîrziu, Gilles Peterson a fost unul din fondatorii casei de discuri Acid Jazz Records, care a început prin a produce compilaţii de jazz-funk din anii 70 combinate cu piese vechi aduse însă la zi prin folosirea masivă a colajelor de sunete, şi a rimurilor electronice. Cu timpul, acid jazz a deveni un gen aproape baroc, şi foarte greu de detectat ca atare, datorită mulţimii de influenţe şi rădăcini cu care s-a amestecat în ultimul deceniu al secolului trecut. Piesa „Laters” aparţine lui Mr Electric Triangle şi apare pe volumul 6 al compilaţiei The Golden Age of Groove.
