Cel mai tînăr critic literar care a debutat editorial în acest an cu un volum de eseuri, note de lectură, cronici, recenzii şi pagini de istorie literară - Ante-scriptum -, Viorica Ela Caraman încearcă în cartea sa să cuprindă şi să spună tot ce ştie despre literatură, începînd cu trecerea în revistă a naturii literaturii şi a funcţiilor acesteia, cu nuanţarea dihotomiei dintre scriitură şi limbaj poetic, cu limpezirea diferenţei dintre autenticitatea literaturii şi literatura autenticităţii şi terminînd cu exprimarea unei opţiuni personale în gîlceava privind definirea corectă a fenomenului literar contemporan.
Cu toate că nu o exprimă făţiş şi nu o face polemic, se remarcă de la o poştă simpatia sa pentru literatura postmodernistă, respectiv şi pentru literatura celor mai tineri scriitori din Republica Moldova şi din România. Chiar şi cantitativ, tema postmodernistă are cîştig de cauză în faţa celorlalte teme ale cărţii: este amintită cel mai des şi beneficiază de cele mai multe trimiteri şi referinţe; sunt consemnate o mare parte dintre cărţile fundamentale ale postmodernismului, fie în trecere, fie pe porţiuni mai întinse; nu sunt uitate cărţile lui Nicolae Leahu Personajul din poezie, ale lui Galaicu Poezia de după poezie sau volumul criticului din Tîrgu-Mureş Iulian Boldea Poeţi români postmoderni care-i servesc ca un punct de plecare pentru regîndirea acestei paradigme sau a autorilor care o ilustrează.
Din cînd în cînd, Viorica Ela Caraman sare în apărarea viziunii postmoderniste despre lume şi literatură, fără, însă, a le da numele oponenţilor interni sau externi. Faptul că alături de cronici, studii sau analize comparative despre Emil Cioran, Grigore Vieru sau Mihai Ursachi publică şi o analiză vastă despre o poetă postmodernistă foarte tînără, Liliana Armaşu, e şi un mod de valorizare şi de promovare a literaturii tinere, dar e şi un mod de-a spune că literatura e un fenomen viu, aflat într-o continuă fierbere şi transformare.
Pe alocuri, Viorica Ela Caraman îi dă dreptate ideii lui Matei Călinescu că trecutul imită prezentul pe care, de altfel, o citează în carte. Una peste alta, cartea Vioricăi Ela Caraman anunţă ivirea unui critic foarte promiţător.
Şi aşa cum cărţi de critică şi teorie literară scrise de cei tineri sunt foarte puţine şi mai puţine sunt premiate, majoritatea orientîndu-se spre genuri sau specii mai spectaculoase, ca poezia, proza sau eseul publicistic, faptul că un reprezentant al acestei bresle a fost recompensat cu acest premiu prestigios pare stimulativ şi demn de urmat şi de către alţi tineri.
Cu toate că nu o exprimă făţiş şi nu o face polemic, se remarcă de la o poştă simpatia sa pentru literatura postmodernistă, respectiv şi pentru literatura celor mai tineri scriitori din Republica Moldova şi din România. Chiar şi cantitativ, tema postmodernistă are cîştig de cauză în faţa celorlalte teme ale cărţii: este amintită cel mai des şi beneficiază de cele mai multe trimiteri şi referinţe; sunt consemnate o mare parte dintre cărţile fundamentale ale postmodernismului, fie în trecere, fie pe porţiuni mai întinse; nu sunt uitate cărţile lui Nicolae Leahu Personajul din poezie, ale lui Galaicu Poezia de după poezie sau volumul criticului din Tîrgu-Mureş Iulian Boldea Poeţi români postmoderni care-i servesc ca un punct de plecare pentru regîndirea acestei paradigme sau a autorilor care o ilustrează.
Din cînd în cînd, Viorica Ela Caraman sare în apărarea viziunii postmoderniste despre lume şi literatură, fără, însă, a le da numele oponenţilor interni sau externi. Faptul că alături de cronici, studii sau analize comparative despre Emil Cioran, Grigore Vieru sau Mihai Ursachi publică şi o analiză vastă despre o poetă postmodernistă foarte tînără, Liliana Armaşu, e şi un mod de valorizare şi de promovare a literaturii tinere, dar e şi un mod de-a spune că literatura e un fenomen viu, aflat într-o continuă fierbere şi transformare.
Pe alocuri, Viorica Ela Caraman îi dă dreptate ideii lui Matei Călinescu că trecutul imită prezentul pe care, de altfel, o citează în carte. Una peste alta, cartea Vioricăi Ela Caraman anunţă ivirea unui critic foarte promiţător.
Şi aşa cum cărţi de critică şi teorie literară scrise de cei tineri sunt foarte puţine şi mai puţine sunt premiate, majoritatea orientîndu-se spre genuri sau specii mai spectaculoase, ca poezia, proza sau eseul publicistic, faptul că un reprezentant al acestei bresle a fost recompensat cu acest premiu prestigios pare stimulativ şi demn de urmat şi de către alţi tineri.
