“Cînd am dat să plec peste hotare nu ştiam nimic. Nu auzisem despre trafic de persoane, nu stiam că aşa ceva este posibil: sa vinzi oameni. Nu am crezut că mi se poate întîmpla să fiu vîndută, să fiu bătută şi impusă să fac sex cu diferite persoane.”
Astfel încep aproape toate istoriile femeilor din Republica Moldova care au ajuns peste hotare prin filiere ale traficanţilor de oameni. Elena, pe care aţi auzit-o adineaori, este una dintre victimele asistate de specialiştii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, care a emigrat din nevoia de a scăpa de sărăcia de acasă: ”Eram însărcinată şi am căutat cu soţul o soluţie: ori pleacă el, ori eu. Nu aveam din ce trăi. M-am dus eu, soţul a găsit persoana care m-a ajutat cu documentele şi m-a dus peste hotare. Mi-u promis că voi avea 1.000 Euro pe lună. Unde poţi face aşa bani în Moldova, că aici nu este de lucru?! Mi s-au făcut acte false pentru Italia, însă am ajuns într-un subsol din Liban. M-au bătut foarte tare. Am fugit şi m-au găsit. M-au călcat cu masina. Mi-am pierdut copilul, mi-au rupt picioarele şi coloana vertebrală.”
Revenind în Moldova, Elena a spus psihologilor de la OIM că cel mai mult regretă că nu s-a informat înainte de plecare: ”Soţul meu lucra la aeroport şi persoanele care m-au dus peste hotare erau prieteni ai soţului meu. Am avut încredere deplină în soţ, aşa că nu am întrebat în altă parte cît de legală ar fi plecarea mea.”
Ion OboroceanuDe altfel, mai multe victime asistate de organizaţie au recunoscut că singurele lor surse de informare au fost prieteni foarte apropiaţi sau chiar rude. Avocatul Ion Oboroceanu, director al Centrului de Drept din Căuşeni, care în ultimii ani a apărat în judecată mai multe victime ale traficului de personae spune: “Se intentează sute de dosare penale în baza art. 165 trafic de fiinţe umane şi ajungem în judecată cu recalificarea în art. 220 adică practicarea prostituţiei. Asta însemnînd că persoana nu a fost victimă, ci benevol a practicat prostituţie. Nu este corect să se facă aşa ceva. Trebuie să respectăm cu stricteţe prevederile Codului de Procedură Penală, care permit ca această victim să fie audiată o singură dată la judecătorul de instrucţie şi să n-o purtăm de zeci de ori prin procuratură, poliţie şi prin instanţele judecătoreşti. Respectînd aceste procedure legale, noi de fapt vom avea o mai mare deschidere din partea victimelor traficului de fiinţe umane. “
Cifrele Procuraturii Generale din R. Moldova arată că de la începutul anului au fost înregistrate peste 170 de crime de trafic de fiinţe umane, cu 14 la sută mai puţine decît anul trecut. Judecînd după aceste date, şeful-adjunct al secţiei prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane la Procuratura Generală, Viorel Ciobanu constată că moldovenii, în general ar avea suficiente cunoştinţe despre riscurile fenomenului: “Oamenii ştiu despre acest fenomen, se interesează, sunt mai atenţi. Dacă se hotărăsc să plece, atunci ei lasă acasă o parolă prin care ar putea înştiinţa că au nimerit într-o situaţie gravă, bunăoară că sunt exploataţi, ş.a.m.d.”
Dacă pînă acum oamenii erau scoşi din ţară prin intermediul unor agenţii de turism, mai adaugă procurorul, acum de asta s-ar ocupa persoane particulare “care cunosc mecanismul de obţinere a vizelor.” El este de părere că prevenirea unor cazuri de trafic de oameni a fost posibilă graţie unui acord încheiat în 2007 de Procuratura Generală cu organizaţii internaţionale specializate.
În ultimii opt ani, organizaţia La Strada a recepţionat la telefonul încrederii în jur de 30.000 de apeluri, mai ales de la femei care cereau un sfat în legătură cu actele de care aveau nevoie pentru a emigra, spune consultanta Ludmila Mîrza: ”Dăm contactele la care femeia poate să verifice informaţia pe care o posedă şi insistăm ca contractual de muncă să-l analizeze cu un avocet ca să vadă dacă este legal.” Ea mai zice că linia fierbinte ar fi ajutat la prevenirea unor cazuri de trafic de oameni: “Bunăoară am avut un caz la Soroca, cînd romii au racolat o tînără dintr-un sat, care era într-o situaţie vulnerabilă şi a căzut de acord să plece în Rusia la muncă pentru cîteva sute de dolari. Romii au luat-o la ei acasă, i-au făcut într-o singură zi paşaportul şi au închis fata la ei acasă. O avertizau că dacă va fugi este un maniac care o va prinde, adică o manipulau. La linia fierbinte a sunat una din surorile fetei şi am luat legătura cu organele competente. Fata a fost scoasă de acolo şi astfel am prevenit un caz de trafic de persoane. La fel putem ajuta persoane deja traficate, aflate peste hotare, dacă ne sună cineva care să ne ofere măcar informaţii despre locul unde se află sau un număr de contact, etc.”
Autorităţile au anunţat recent că lucrează la un nou Plan de prevenire şi combatere a traficului de persoane, pe următorii doi ani, cu măsuri mult mai practice decît cea ce s-a făcut pînă acum, astfel încît să elimine părerea preconcepută că Republica Moldova ar fi ţară de origine a comerţului de oameni. Specialişti de la organizaţia La Strada se arată convinşi că Moldova ar avea şanse de îzbîndă, dacă şi-ar stabili priorităţile pornind de la ideea că “o persoană informată este mai greu traficată”.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului “Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD), Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE). Toate activităţile proiectului sunt finanţate de Guvernul Japoniei şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Securitate Umană.
Astfel încep aproape toate istoriile femeilor din Republica Moldova care au ajuns peste hotare prin filiere ale traficanţilor de oameni. Elena, pe care aţi auzit-o adineaori, este una dintre victimele asistate de specialiştii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, care a emigrat din nevoia de a scăpa de sărăcia de acasă: ”Eram însărcinată şi am căutat cu soţul o soluţie: ori pleacă el, ori eu. Nu aveam din ce trăi. M-am dus eu, soţul a găsit persoana care m-a ajutat cu documentele şi m-a dus peste hotare. Mi-u promis că voi avea 1.000 Euro pe lună. Unde poţi face aşa bani în Moldova, că aici nu este de lucru?! Mi s-au făcut acte false pentru Italia, însă am ajuns într-un subsol din Liban. M-au bătut foarte tare. Am fugit şi m-au găsit. M-au călcat cu masina. Mi-am pierdut copilul, mi-au rupt picioarele şi coloana vertebrală.”
Revenind în Moldova, Elena a spus psihologilor de la OIM că cel mai mult regretă că nu s-a informat înainte de plecare: ”Soţul meu lucra la aeroport şi persoanele care m-au dus peste hotare erau prieteni ai soţului meu. Am avut încredere deplină în soţ, aşa că nu am întrebat în altă parte cît de legală ar fi plecarea mea.”
Cifrele Procuraturii Generale din R. Moldova arată că de la începutul anului au fost înregistrate peste 170 de crime de trafic de fiinţe umane, cu 14 la sută mai puţine decît anul trecut. Judecînd după aceste date, şeful-adjunct al secţiei prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane la Procuratura Generală, Viorel Ciobanu constată că moldovenii, în general ar avea suficiente cunoştinţe despre riscurile fenomenului: “Oamenii ştiu despre acest fenomen, se interesează, sunt mai atenţi. Dacă se hotărăsc să plece, atunci ei lasă acasă o parolă prin care ar putea înştiinţa că au nimerit într-o situaţie gravă, bunăoară că sunt exploataţi, ş.a.m.d.”
Dacă pînă acum oamenii erau scoşi din ţară prin intermediul unor agenţii de turism, mai adaugă procurorul, acum de asta s-ar ocupa persoane particulare “care cunosc mecanismul de obţinere a vizelor.” El este de părere că prevenirea unor cazuri de trafic de oameni a fost posibilă graţie unui acord încheiat în 2007 de Procuratura Generală cu organizaţii internaţionale specializate.
În ultimii opt ani, organizaţia La Strada a recepţionat la telefonul încrederii în jur de 30.000 de apeluri, mai ales de la femei care cereau un sfat în legătură cu actele de care aveau nevoie pentru a emigra, spune consultanta Ludmila Mîrza: ”Dăm contactele la care femeia poate să verifice informaţia pe care o posedă şi insistăm ca contractual de muncă să-l analizeze cu un avocet ca să vadă dacă este legal.” Ea mai zice că linia fierbinte ar fi ajutat la prevenirea unor cazuri de trafic de oameni: “Bunăoară am avut un caz la Soroca, cînd romii au racolat o tînără dintr-un sat, care era într-o situaţie vulnerabilă şi a căzut de acord să plece în Rusia la muncă pentru cîteva sute de dolari. Romii au luat-o la ei acasă, i-au făcut într-o singură zi paşaportul şi au închis fata la ei acasă. O avertizau că dacă va fugi este un maniac care o va prinde, adică o manipulau. La linia fierbinte a sunat una din surorile fetei şi am luat legătura cu organele competente. Fata a fost scoasă de acolo şi astfel am prevenit un caz de trafic de persoane. La fel putem ajuta persoane deja traficate, aflate peste hotare, dacă ne sună cineva care să ne ofere măcar informaţii despre locul unde se află sau un număr de contact, etc.”
Autorităţile au anunţat recent că lucrează la un nou Plan de prevenire şi combatere a traficului de persoane, pe următorii doi ani, cu măsuri mult mai practice decît cea ce s-a făcut pînă acum, astfel încît să elimine părerea preconcepută că Republica Moldova ar fi ţară de origine a comerţului de oameni. Specialişti de la organizaţia La Strada se arată convinşi că Moldova ar avea şanse de îzbîndă, dacă şi-ar stabili priorităţile pornind de la ideea că “o persoană informată este mai greu traficată”.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului “Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD), Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE). Toate activităţile proiectului sunt finanţate de Guvernul Japoniei şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Securitate Umană.
