Începutul lui noiembrie 1989 a radicalizat scena politică de la Chișinău. Mai întâi, a fost împiedicată organizarea solemnă a aniversării a 72-a a Marii revoluții Socialiste din 1917, precum și a paradei militare care însoțea în fiecare an acest eveniment. Comitetul Central al PCM a cerut pedepsirea celor care se făceau responsabili de protestele antisovietice și anticomuiniste din 7 noiembrie. Reprezentanții Frontului Popular din Moldova sunt vizați, aceștia fiind invitați la ședința Consiliului de Miniștri al RSSM care începe la ora 15.30 pe 10 noiembrie 1989 pentru a li se înmâna hotărârrea guvernului în acest sens.
Între timp, la ora 16.40 holul clădirii Ministerului de Interne era plin de milițieni și unități ai trupelor aeropurtate, echipate cu căști, bastoane de cauciuc, scuturi și automate. Douăzeci de minute mai târziu, șapte tineri se opresc în fața sediului MAI și se pregătesc să scoată câteva placate. Acțiunile lor sunt imediat obstrucționate de milițieni care intervin și îi impun pe cei șapte tineri să intre în clădirea MAI. Trecătorii observă ce se întâmplă, în scurt timp s-au adunat vreo mie la fața locului și scandează eliberarea arestaților. Reacția forțelor de ordine este una promptă: din sediul ministerului ies rapid cca. 200-300 de milițieni și militari, care încep să lovească fără discernământ în mulțime. Cei care sunt căzuți la pământ sunt bătuți mai departe cu picioarele, iar persoanele din mulțime care reușesc să fugă sunt urmăriți la o distanță de 2 cartiere.
Se descinde de asemenea și în cafenele din preajmă, lovind în clienții aflați acolo. În timp ce milițienii și militarii aplică nediscriminat violența, inclusiv față de femei, oameni în vârstă sau copii, ei își exprimă deschis motivele care îi animă, înjurând și amenințând: Vot vam za sedmoe (Asta e pentru ziua de 7), Vot vam za latinitsu (Asta e pentru grafia latina), Mî pokajem vam Rossiiu (O să va arătăm noi cine e Rusia) !!! Spre orele 19.00, vreo 150 de persoane din mulțime decid să opună rezistență, folosind tot ce le stă la îndemână: pietre, scânduri, țevi etc., care se găsesc cu duiumul lângă Teatrul Dramatic aflat în reparație atunci. La un moment dat sunt folosite și gaze lacrimogene de tip Ceriomuha.
Între timp, ședința guvernului era în desfășurare, ministrul de interne de atunci, Vladimir Voronin, se apropia din când în când de Ivan Calin, președintele Consiliului de Miniștri, raportându-i situația din stradă. Liderii Frontului Popular, prezenți și ei la ședința, nu știau însă nimic din cele întâmplate la doar câteva sute de metri de Casa guvernului. Când ședința ia sfârșit la ora 18.00, conducerea RSSM apelează la Frontul Popular pentru a interveni și a calma mulțimea dezlănțuită de represiunea inițiată de miliție și armată. În jurul orei 19.30, un grup de deputați ai poporului din URSS, precum N. Dabija, A. Grăjdieru, L. Lari. Gr. Vieru, P. Buburuz, și lideri ai FPM Gheorghe Ghimpu, Mihai Ghimpu, Valeriu Matei și Iurie Roșca, se întâlnesc cu Voronin la sediul MAI și cer eliberarea arestaților.
Ministrul de Interne promite să satisfacă cerințele acestora în 10 minute, dar eliberarea primilor reținuți are loc abia pentru jumătate de oră, ceea ce incită și mai mult spiritele mulțimii. O parte dintre manifestanți se lasă convinși de liderii FPM să se deplaseze organizat spre actuala Piață a Marii Adunări Naționale, dar alții rămân pe loc sau revin în scurt timp și aruncă cu pietre în soldații de pe scările sediului MAI. La un moment dat, în geamurile clădirii minsterului zboară torțe arzânde și un automobil Jiguli al miliției este incendiat.
Pe la ora 22.00, se crează un comitet cetățenesc care cere demisia lui Simion Grossu, primul secretar al CC al PCM și a adjuncților săi, Pșeniciniklov și Semionov, precum și a șefului guvernului Ivan Calin. Conflictul din stradă ia sfârșit pe la ora 1 noaptea, dar revoluția antisovietică continuă în zilele următoare.
Între timp, la ora 16.40 holul clădirii Ministerului de Interne era plin de milițieni și unități ai trupelor aeropurtate, echipate cu căști, bastoane de cauciuc, scuturi și automate. Douăzeci de minute mai târziu, șapte tineri se opresc în fața sediului MAI și se pregătesc să scoată câteva placate. Acțiunile lor sunt imediat obstrucționate de milițieni care intervin și îi impun pe cei șapte tineri să intre în clădirea MAI. Trecătorii observă ce se întâmplă, în scurt timp s-au adunat vreo mie la fața locului și scandează eliberarea arestaților. Reacția forțelor de ordine este una promptă: din sediul ministerului ies rapid cca. 200-300 de milițieni și militari, care încep să lovească fără discernământ în mulțime. Cei care sunt căzuți la pământ sunt bătuți mai departe cu picioarele, iar persoanele din mulțime care reușesc să fugă sunt urmăriți la o distanță de 2 cartiere.
Se descinde de asemenea și în cafenele din preajmă, lovind în clienții aflați acolo. În timp ce milițienii și militarii aplică nediscriminat violența, inclusiv față de femei, oameni în vârstă sau copii, ei își exprimă deschis motivele care îi animă, înjurând și amenințând: Vot vam za sedmoe (Asta e pentru ziua de 7), Vot vam za latinitsu (Asta e pentru grafia latina), Mî pokajem vam Rossiiu (O să va arătăm noi cine e Rusia) !!! Spre orele 19.00, vreo 150 de persoane din mulțime decid să opună rezistență, folosind tot ce le stă la îndemână: pietre, scânduri, țevi etc., care se găsesc cu duiumul lângă Teatrul Dramatic aflat în reparație atunci. La un moment dat sunt folosite și gaze lacrimogene de tip Ceriomuha.
Între timp, ședința guvernului era în desfășurare, ministrul de interne de atunci, Vladimir Voronin, se apropia din când în când de Ivan Calin, președintele Consiliului de Miniștri, raportându-i situația din stradă. Liderii Frontului Popular, prezenți și ei la ședința, nu știau însă nimic din cele întâmplate la doar câteva sute de metri de Casa guvernului. Când ședința ia sfârșit la ora 18.00, conducerea RSSM apelează la Frontul Popular pentru a interveni și a calma mulțimea dezlănțuită de represiunea inițiată de miliție și armată. În jurul orei 19.30, un grup de deputați ai poporului din URSS, precum N. Dabija, A. Grăjdieru, L. Lari. Gr. Vieru, P. Buburuz, și lideri ai FPM Gheorghe Ghimpu, Mihai Ghimpu, Valeriu Matei și Iurie Roșca, se întâlnesc cu Voronin la sediul MAI și cer eliberarea arestaților.
Ministrul de Interne promite să satisfacă cerințele acestora în 10 minute, dar eliberarea primilor reținuți are loc abia pentru jumătate de oră, ceea ce incită și mai mult spiritele mulțimii. O parte dintre manifestanți se lasă convinși de liderii FPM să se deplaseze organizat spre actuala Piață a Marii Adunări Naționale, dar alții rămân pe loc sau revin în scurt timp și aruncă cu pietre în soldații de pe scările sediului MAI. La un moment dat, în geamurile clădirii minsterului zboară torțe arzânde și un automobil Jiguli al miliției este incendiat.
Pe la ora 22.00, se crează un comitet cetățenesc care cere demisia lui Simion Grossu, primul secretar al CC al PCM și a adjuncților săi, Pșeniciniklov și Semionov, precum și a șefului guvernului Ivan Calin. Conflictul din stradă ia sfârșit pe la ora 1 noaptea, dar revoluția antisovietică continuă în zilele următoare.
