9 noiembrie 1999
Extras din emisiunea „Actualitatea românească” (Moderator: R.C.Cristea; reporter: Wiliam Totok).
La 10 ani de la căderea Zidului Berlinului – In acel noiembrie 1989, corespondentul Europei Libere la Berlin, Wiliam Totok se afla de mai puţin de 3 ani în Germania, unde fusese forţat să emigreze de către autorităţile comuniste din România. Wiliam Totok a fost martor ocular la căderea Zidului.
„În seara zilei de 9 noiembrie 1989 nu eram acasă aşa că mi-a scăpat ştirea senzaţională care făcea deja înconjorul lumii. Gunther Schabowski, membru al conducerii comuniste est-germane anunţase, într-o conferinţă de presă, că frontierele germano-germane se deschid şi că cetăţenii est-germani pot părăsi nestingheriţi RDG-ul...”
Wiliam Totok îşi aminteşte de neîncrederea cu care a ascultat prima data stirea, de neîncrederea cu care mulţi alţi cunoscuţi au primit ştirea, de neîncrederea, şovăiala cu care s-au îndreptat totuşi spre Zidul Berlinului, să vadă ce se întâmplă.
„Mi-am dat seama că este un moment pe care nu–l pot rata, un moment istoric şi am plecat spre Poarta Brandenburg, simbolul oraşului. Era frig, umed şi marele bulevard care duce spre Poartă era gol. Încă nu sosiseră est-germanii despre care se vorbise la radio. Dar la Poarta Bandenburg, se întâmpla ceva neobişnuit: sute de persoane, din vest, cu sticle de şampanie în mână, se căţăraseră pe zid.”
Restul este istorie...
Extras din emisiunea „Actualitatea românească” (Moderator: R.C.Cristea; reporter: Wiliam Totok).
La 10 ani de la căderea Zidului Berlinului – In acel noiembrie 1989, corespondentul Europei Libere la Berlin, Wiliam Totok se afla de mai puţin de 3 ani în Germania, unde fusese forţat să emigreze de către autorităţile comuniste din România. Wiliam Totok a fost martor ocular la căderea Zidului.
„În seara zilei de 9 noiembrie 1989 nu eram acasă aşa că mi-a scăpat ştirea senzaţională care făcea deja înconjorul lumii. Gunther Schabowski, membru al conducerii comuniste est-germane anunţase, într-o conferinţă de presă, că frontierele germano-germane se deschid şi că cetăţenii est-germani pot părăsi nestingheriţi RDG-ul...”
Wiliam Totok îşi aminteşte de neîncrederea cu care a ascultat prima data stirea, de neîncrederea cu care mulţi alţi cunoscuţi au primit ştirea, de neîncrederea, şovăiala cu care s-au îndreptat totuşi spre Zidul Berlinului, să vadă ce se întâmplă.
„Mi-am dat seama că este un moment pe care nu–l pot rata, un moment istoric şi am plecat spre Poarta Brandenburg, simbolul oraşului. Era frig, umed şi marele bulevard care duce spre Poartă era gol. Încă nu sosiseră est-germanii despre care se vorbise la radio. Dar la Poarta Bandenburg, se întâmpla ceva neobişnuit: sute de persoane, din vest, cu sticle de şampanie în mână, se căţăraseră pe zid.”
Restul este istorie...
