30 octombrie 1999
„Oameni, destine, istorie”.
O emisiune de Radu Călin Cristea; invitatul emisiunii: Radu Filipescu.
Despre dizidenţii uitaţi ai comunismului: Radu Filipescu a răspândit manifeste anticomuniste, a fost arestat, a ieşit din puşcărie şi a răspândit alte manifeste, a încercat să înfiinţeze un sindicat după modelul Solidarităţii poloneze, a fost iarăşi arestat. Aproape un deceniu, Radu Filipescu a fost singur în faţa regimului comunist.
Din 1983, când s-a gândit să scrie primele manifeste anticomunsite, Radu Filipescu şi-a făcut probleme cum să nu-şi implice familia, o preocupare care l-a urmărit tot timpul. Dar care nu l-a împiedicat să-şi continue lupta anticomunistă.
Disidentul Radu Filipescu „s-a născut în toamna lui 1982” – ideea de a tipări manifeste a fost soluţia lui de face ceva cu impact (20 de mii), de a nu se rezuma ca marea majoritate a populaţie la critici şoptite şi bancuri.
În 1987, Radu Filipescu a ieşit din închisoare (la presiuni internaţionale) şi a început să împartă noi manifeste. Acum era sigur ca mai poate suporta o ancheta, un proces şi detenţia şi spera că notorietatea sa internaţională o să-l ajute.
Ideea a fost sa ceară organizarea unui referendum pro sau contra regimului.
De data aceasta, informaţiile despre acţiunea sa de protest au ajuns mult mai repede în străinătate dar din această cauză şi reacţia Securităţii a fost mult mai dură.
Experienţa confruntării cu comunismul, declară în încheiere Radu Filipescu, trebuie privită cu distanţa necesară şi chiar cu umor sau ironie.
„Oameni, destine, istorie”.
O emisiune de Radu Călin Cristea; invitatul emisiunii: Radu Filipescu.
Despre dizidenţii uitaţi ai comunismului: Radu Filipescu a răspândit manifeste anticomuniste, a fost arestat, a ieşit din puşcărie şi a răspândit alte manifeste, a încercat să înfiinţeze un sindicat după modelul Solidarităţii poloneze, a fost iarăşi arestat. Aproape un deceniu, Radu Filipescu a fost singur în faţa regimului comunist.
Din 1983, când s-a gândit să scrie primele manifeste anticomunsite, Radu Filipescu şi-a făcut probleme cum să nu-şi implice familia, o preocupare care l-a urmărit tot timpul. Dar care nu l-a împiedicat să-şi continue lupta anticomunistă.
Disidentul Radu Filipescu „s-a născut în toamna lui 1982” – ideea de a tipări manifeste a fost soluţia lui de face ceva cu impact (20 de mii), de a nu se rezuma ca marea majoritate a populaţie la critici şoptite şi bancuri.
În 1987, Radu Filipescu a ieşit din închisoare (la presiuni internaţionale) şi a început să împartă noi manifeste. Acum era sigur ca mai poate suporta o ancheta, un proces şi detenţia şi spera că notorietatea sa internaţională o să-l ajute.
Ideea a fost sa ceară organizarea unui referendum pro sau contra regimului.
De data aceasta, informaţiile despre acţiunea sa de protest au ajuns mult mai repede în străinătate dar din această cauză şi reacţia Securităţii a fost mult mai dură.
Experienţa confruntării cu comunismul, declară în încheiere Radu Filipescu, trebuie privită cu distanţa necesară şi chiar cu umor sau ironie.
