La 20 de ani de la decretarea limbii române drept limbă de stat, scriitorul şi jurnalistul Vlad Pohilă a lansat un studiu în care vorbeşte despre evoluţia limbii române în anii de independenţă a R. Moldova. În acelaşi studiu, publicistul atestă evoluţia slabă de până acum a limbii române vorbite în R. Moldova în comparaţie cu dezvoltarea limbilor de stat decretate în multe republici ex-sovietice după destrămarea URSS. Vitalie Enache a stat de vorbă cu scriitorul Vlad Pohilă, care îşi aminteşte despre condiţiile în care ajunse limba română la sfârşitul anilor 1980.
Vlad Pohilă: „În 1988-89, când URSS se afla în delir, situaţia limbilor în fostele republici sovietice era aproximativ aceeaşi. O rusificare cumplită, cu tendinţe de încrâncenare de a se agrava tot mai mult. De fapt acesta a şi fost unul din motivele principale ale declanşării mişcării de renaştere naţională. Se ţineau mai bine popoarele baltice. Relativ bine se ţineau caucazienii. În rest celelalte erau la un pas de hău, de pierdere a limbii naţionale, inclusiv basarabenii, inclusiv popoarele din statele asiate, chit că acestea aveau o rezistenţă prin religie, prin islamism. Noi ne aflam în situaţia Ucrainei, a Bielorusiei şi a republicilor asiatice cu riscul mare de a ne pierde limba. La 31 august la câteva zile după prima mare adunare naţională, sesiunea parlamentului de atunci cum se numea pe atunci sovietul suprem, a promulgat două legi una cu privire la decretarea limbii de stat, se numea limba moldovenească şi a doua cu privire la revenirea la grafia latină.
A fost o mare victorie pentru că era şi un mare entuziasm, era o decizie de a obţine această... şi era o mobilizare chiar incredibilă pentru zilele de azi. Pentru că după 20 de ani vedem deja şi o estompare a acelui elan de atunci şi o indiferenţă şi o pasivitate. Cumva a trecut în plan secund, dacă nu chiar în terţ această problemă a limbii, care rămâne la fel de acută pentru noi în mod special.
Europa Liberă: Domnule Pohila, denumirea corecta a limbii in Republica Moldova, dar si in exterior, fie la Bruxelles sau la Strasbourg, a fost un mar al discordiei si asta datorita faptului ca guvernarea comunista a insistat cu fiece ocazie sa acrediteze ideea existentei limbii moldovenesti.
Vlad Pohilă: La nivel oficial se păstrează cu multă îndărătnicie glotonimul limbă moldovenească în opoziţie cu limba română. Şi dacă există limbă moldovenească trebuie să fie diferită de cea română. Deci se permite orice. Se admit utilizarea barbariei, o neglijenţă în exprimare... În republicile baltice este o legislaţie foarte dură care admite doar utilizarea limbilor locale, nici un fel de altă limbă străină. La noi rusa şi-a păstrat poziţiile şi din cauza unei carenţe din legislaţia lingvistică, unde este un punct repetat în diverse forme cu privire la limba de stat cum se numeşte aici limba oficială, că rusa ar avea rolul de limbă de comunicare interetnică. Altefel zis, în R. Moldova, se admite oficial utilizarea rusei în circumstanţele în care alţi neromâni, alogenii de aici, conlocuitorii ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi, evrei ori alţii dacă nu ştiu româneşte folosesc fără probleme rusa şi noi vorbitorii de limbă română suntem nevoiţi să trecem la limba rusă. În orice instanţă judiciară, de stat, administrativă, unitate economică rusa este la acelaşi nivel cu româna, iar pe alocuri chiar pe planul întîi. Unii tineri cu studii în România, or sunt foarte mulţi, de ordinul miilor, necunoscând rusa sau cunoscând-o prost nu sunt angajaţi la serviciu.
Europa Liberă: Pomeneaţi de imperfecţiunea legislaţiei lingvistice, care ar fi un factor ce împiedică dezvoltarea limbii române în R. Moldova. De ce aceasta legislaţie nu a fost imbunatatita pret de 20 de ani, în aşa fel încât să devină nu doar cunoscută, dar şi dorită de majoritatea cetăţenilor din R. Moldova?
Vlad Pohilă: „Există o presiune masivă, agresivă a limbii ruse la nivel oficial, inclusiv promovată de Moscova pe toate căile. Rusa a rămas ca obiect de studiu aproape obligatoriu în toate liceele, în toate şcolile practic. Dincolo de această agresivitate a ruşilor la nivel oficial, e şi o percepere greşită a alogenilor. Faptul că li s-a cerut să înveţe limba română ca limbă oficială, ei au înţeles că este o umilinţă, o marginalizare a lor, fiind intoxicaţi de ideea aberantă că limba ar fi cea mai grozavă limbă din lume, care îţi deschide porţile peste tot.”
Vlad Pohilă: „În 1988-89, când URSS se afla în delir, situaţia limbilor în fostele republici sovietice era aproximativ aceeaşi. O rusificare cumplită, cu tendinţe de încrâncenare de a se agrava tot mai mult. De fapt acesta a şi fost unul din motivele principale ale declanşării mişcării de renaştere naţională. Se ţineau mai bine popoarele baltice. Relativ bine se ţineau caucazienii. În rest celelalte erau la un pas de hău, de pierdere a limbii naţionale, inclusiv basarabenii, inclusiv popoarele din statele asiate, chit că acestea aveau o rezistenţă prin religie, prin islamism. Noi ne aflam în situaţia Ucrainei, a Bielorusiei şi a republicilor asiatice cu riscul mare de a ne pierde limba. La 31 august la câteva zile după prima mare adunare naţională, sesiunea parlamentului de atunci cum se numea pe atunci sovietul suprem, a promulgat două legi una cu privire la decretarea limbii de stat, se numea limba moldovenească şi a doua cu privire la revenirea la grafia latină.
A fost o mare victorie pentru că era şi un mare entuziasm, era o decizie de a obţine această... şi era o mobilizare chiar incredibilă pentru zilele de azi. Pentru că după 20 de ani vedem deja şi o estompare a acelui elan de atunci şi o indiferenţă şi o pasivitate. Cumva a trecut în plan secund, dacă nu chiar în terţ această problemă a limbii, care rămâne la fel de acută pentru noi în mod special.
Europa Liberă: Domnule Pohila, denumirea corecta a limbii in Republica Moldova, dar si in exterior, fie la Bruxelles sau la Strasbourg, a fost un mar al discordiei si asta datorita faptului ca guvernarea comunista a insistat cu fiece ocazie sa acrediteze ideea existentei limbii moldovenesti.
Vlad Pohilă: La nivel oficial se păstrează cu multă îndărătnicie glotonimul limbă moldovenească în opoziţie cu limba română. Şi dacă există limbă moldovenească trebuie să fie diferită de cea română. Deci se permite orice. Se admit utilizarea barbariei, o neglijenţă în exprimare... În republicile baltice este o legislaţie foarte dură care admite doar utilizarea limbilor locale, nici un fel de altă limbă străină. La noi rusa şi-a păstrat poziţiile şi din cauza unei carenţe din legislaţia lingvistică, unde este un punct repetat în diverse forme cu privire la limba de stat cum se numeşte aici limba oficială, că rusa ar avea rolul de limbă de comunicare interetnică. Altefel zis, în R. Moldova, se admite oficial utilizarea rusei în circumstanţele în care alţi neromâni, alogenii de aici, conlocuitorii ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi, evrei ori alţii dacă nu ştiu româneşte folosesc fără probleme rusa şi noi vorbitorii de limbă română suntem nevoiţi să trecem la limba rusă. În orice instanţă judiciară, de stat, administrativă, unitate economică rusa este la acelaşi nivel cu româna, iar pe alocuri chiar pe planul întîi. Unii tineri cu studii în România, or sunt foarte mulţi, de ordinul miilor, necunoscând rusa sau cunoscând-o prost nu sunt angajaţi la serviciu.
Europa Liberă: Pomeneaţi de imperfecţiunea legislaţiei lingvistice, care ar fi un factor ce împiedică dezvoltarea limbii române în R. Moldova. De ce aceasta legislaţie nu a fost imbunatatita pret de 20 de ani, în aşa fel încât să devină nu doar cunoscută, dar şi dorită de majoritatea cetăţenilor din R. Moldova?
Vlad Pohilă: „Există o presiune masivă, agresivă a limbii ruse la nivel oficial, inclusiv promovată de Moscova pe toate căile. Rusa a rămas ca obiect de studiu aproape obligatoriu în toate liceele, în toate şcolile practic. Dincolo de această agresivitate a ruşilor la nivel oficial, e şi o percepere greşită a alogenilor. Faptul că li s-a cerut să înveţe limba română ca limbă oficială, ei au înţeles că este o umilinţă, o marginalizare a lor, fiind intoxicaţi de ideea aberantă că limba ar fi cea mai grozavă limbă din lume, care îţi deschide porţile peste tot.”
