Din această săptămână, tot şoferul plăteşte pentru de a merge pe autostradă. Plătesc motocicliştii, şoferii de autoturism, cei de camion. Plătesc pentru autostrada Soarelui, inaugurată de trei premieri şi cinci miniştri ai transporturilor, pe care se ajunge mai repede numai până la Lehliu, că drumul până pe litoral tot cinci ore durează.
Taxa nu se plăteşte la intrarea pe autostradă, ci la trecerea peste podul Feteşti-Cernavodă. Podul a fost construit acum 120 de ani de Anghel Saligny. Are 21 de km lungime şi a fost multă vreme cea mai îndrăzneaţă construcţie de acest fel din Europa. La inauguare Saligny a stat sub pod alături de echipa lui, într-o şalupă, pentru a demonstra soliditatea construcţiei. Podul nu are doar o valoare istorică, ci şi una practică. A asigurat tranzitul spre litoralului. Pe acolo au trecut milioane de călători şi sute de mii de vagoane de marfă.
Deci, taxa nu pe e un tronson de autostradă, ci peste un segment istoric de drum, învecinat cu podul patrimonial. S-ar putea ca taxa să aducă bani grei Companiei naţional de drumuri. Multe sunt maşinile de transport care fac legătura între porturile comerciale şi restul ţării. Li se alătură în sezon automobliştii care merg pe litoral.
Într-o perioadă în care principala grijă a guvernului este să închidă luminile prin birouri, pentru a face economie, era de aşteptat să plouă cu taxe, penalizări şi rectificări. Când guvernul simulează naşterea unui program anticriză, economia are contracţii. E drept că sarcina e falsă. Programul anticriză a născut doar monştri: concedieri în zone considerate prioritare, cum ar fi educaţia, impozitul forfetar, restrângeri de personal, tăierea sporurilor, şi, în fine, taxa de pod de la Feteşti. Toate fac parte din programul de austeritate care nu reuşeşte defel să ne scoată din criză. Deşi a deşteptat tot românul din somnul cel de moarte cu ameninţarea că-l va concedia, guvernul a investit cu 12 la sută mai mult ca anul trecut în cheltuieli cu salariile, iar deficitul s-a dublat din pricina cheltuielilor haotice.
Într-o perioadă în care economia ar trebui să se întoarcă spre omul simplu, încercând să-l facă să suporte mai bine o perioadă de criză, contribuabilul află amănunte picante în legătură cu modul în care au fost şi sunt cheltuiţi banii daţi la stat. Sume care variază de la sute de mii la zeci de milioane de euro au fost dosite în buzunarul clienţilor de partid şi de stat din indiferent ce partid. Programul anticriză salvează procentele de câştig personal şi cele din sondajele de opinie, nu oamenii.
A afirma că FMI e vinovat de concedieri şi de taxele absurde e un fel de a absolvi guvernul de răspunderea pentru măsurile economice dure şi de a insinua că programul anticriză ne-a fost adus în serviete de la Banca Mondială. Guvernul ar vrea să credem că nu a pus o virgulă în acest program. Asta şi pentru că nu e nimeni sinucigaş politic să stea în şalupă, sub şubredul program anticriză, pentru a-i demonstra soliditatea.
Taxa nu se plăteşte la intrarea pe autostradă, ci la trecerea peste podul Feteşti-Cernavodă. Podul a fost construit acum 120 de ani de Anghel Saligny. Are 21 de km lungime şi a fost multă vreme cea mai îndrăzneaţă construcţie de acest fel din Europa. La inauguare Saligny a stat sub pod alături de echipa lui, într-o şalupă, pentru a demonstra soliditatea construcţiei. Podul nu are doar o valoare istorică, ci şi una practică. A asigurat tranzitul spre litoralului. Pe acolo au trecut milioane de călători şi sute de mii de vagoane de marfă.
Deci, taxa nu pe e un tronson de autostradă, ci peste un segment istoric de drum, învecinat cu podul patrimonial. S-ar putea ca taxa să aducă bani grei Companiei naţional de drumuri. Multe sunt maşinile de transport care fac legătura între porturile comerciale şi restul ţării. Li se alătură în sezon automobliştii care merg pe litoral.
Într-o perioadă în care principala grijă a guvernului este să închidă luminile prin birouri, pentru a face economie, era de aşteptat să plouă cu taxe, penalizări şi rectificări. Când guvernul simulează naşterea unui program anticriză, economia are contracţii. E drept că sarcina e falsă. Programul anticriză a născut doar monştri: concedieri în zone considerate prioritare, cum ar fi educaţia, impozitul forfetar, restrângeri de personal, tăierea sporurilor, şi, în fine, taxa de pod de la Feteşti. Toate fac parte din programul de austeritate care nu reuşeşte defel să ne scoată din criză. Deşi a deşteptat tot românul din somnul cel de moarte cu ameninţarea că-l va concedia, guvernul a investit cu 12 la sută mai mult ca anul trecut în cheltuieli cu salariile, iar deficitul s-a dublat din pricina cheltuielilor haotice.
Într-o perioadă în care economia ar trebui să se întoarcă spre omul simplu, încercând să-l facă să suporte mai bine o perioadă de criză, contribuabilul află amănunte picante în legătură cu modul în care au fost şi sunt cheltuiţi banii daţi la stat. Sume care variază de la sute de mii la zeci de milioane de euro au fost dosite în buzunarul clienţilor de partid şi de stat din indiferent ce partid. Programul anticriză salvează procentele de câştig personal şi cele din sondajele de opinie, nu oamenii.
A afirma că FMI e vinovat de concedieri şi de taxele absurde e un fel de a absolvi guvernul de răspunderea pentru măsurile economice dure şi de a insinua că programul anticriză ne-a fost adus în serviete de la Banca Mondială. Guvernul ar vrea să credem că nu a pus o virgulă în acest program. Asta şi pentru că nu e nimeni sinucigaş politic să stea în şalupă, sub şubredul program anticriză, pentru a-i demonstra soliditatea.
