Săptămânal are loc un alt război pe plaiurile mioritice. Război ca pe vremea plăieşilor, cu săbii şi topoare. Unii, mai moderni, vin cu bâte de baseball, crose de golf sau pistoalele cu bile. Uneori, războiul se poartă cu pistoalele din dotare, pentru că, spune poliţia, ar fi zeci de mii de arme de foc neidentificate în mâna băieţilor răi. Astfel se scrie zilnic istoria nevăzută a reformei grupărilor mafiote din România!
În vreme ce Poliţia încearcă să se schimbe fără a modifica nimic esenţial, găştile de bătăuşi dintre blocuri au evoluţia în sânge. Şi-a luat poliţia maşini 4x4, capabile viteze de mari? Mafioţii îşi cumpără maşini cu viteză şi mai mari şi le râd în nas poliţiştilor. Dacă poliţia îşi ia superstaţii de interceptare a convorbirilor telefonice, mafioţii au deja ultimul program de distorsionare a vocilor şi de codificare a mesajelor. Mereu cu un pas înainte, de parcă le-ar şopti cineva la ureche ce trebuie să facă.
Poliţia afirmă că a anihilat, în primele luni ale acestui an, 75 de grupări infracţionale. Mulţi sunt oameni şcoliţi la universităţile de arte şi meserii din străinătate, unde au învăţat abecedarul spargerilor şi pe cel al atacurilor armate, cum se răpeşte un copil sau un matur datornic, cum se transportă în siguranţă un grup de transfugi peste hotare. Criza şi poliţia din ţările unde şi-au făcut mâna i-au alungat acasă. Unde îşi caută cu arma în mână un loc sub soare. Vor să devină proprietari de pieţe agro-alimentare, de unde să ridice taxa de protecţie, să controleze comerţul cu ţigări şi băuturi netimbrate, producţia clandestină de alcool şi comerţul erotic.
România are multe servicii secrete, dar asta nu-i foloseşte la nimic. Raportul european asupra justiţiei din România ar putea să ofere suprize dureroase. Mai cu seamă că înaltele piscuri de mizerie economică, socială şi morală nu numai că sunt de neatins, devenind campionii neînceperii urmăririi penale, dar dau lecţii de cinste şi cumsecădenie din cele mai înalte fotolii de partid şi de stat. De ce să ne mai mirăm, atunci, că întreprinderile mici şi mijlocii ale corupţilor funcţionează cu motoarele încinse la roşu.
Pe frontul de est, cel controlat de găştile de cartier, nu stă nimeni între cele două tabere. Doar trecătorii, care, eroic şi simbolic, încearcă să sfideze pericolul, alegându-se, ca Gheorghe Lala din Braşov, omorât într-un atac armat în ianuarie şi decorat post-mortem de preşedintele României, cu o cruce mai înaltă în tot mai-marele cimitir al victimelor colaterale.
Însă nu e întâmplător că oamenii au ajuns să se apere singuri, chiar dacă e un pas spre sinucidere. Criza şi sărăcia fac infracţionalitatea mai solidară. Infractorii s-au săturat de singurătate. Acum, pe seceta asta, socializează. Iar faptul că autorităţile s-au retras în birouri le-a dat curaj. Se constituie în bresle, în corporaţii, în mari întreprinderi care au transformat parteneriatul public-privat într-o religie şi în program de partid.
În vreme ce Poliţia încearcă să se schimbe fără a modifica nimic esenţial, găştile de bătăuşi dintre blocuri au evoluţia în sânge. Şi-a luat poliţia maşini 4x4, capabile viteze de mari? Mafioţii îşi cumpără maşini cu viteză şi mai mari şi le râd în nas poliţiştilor. Dacă poliţia îşi ia superstaţii de interceptare a convorbirilor telefonice, mafioţii au deja ultimul program de distorsionare a vocilor şi de codificare a mesajelor. Mereu cu un pas înainte, de parcă le-ar şopti cineva la ureche ce trebuie să facă.
Poliţia afirmă că a anihilat, în primele luni ale acestui an, 75 de grupări infracţionale. Mulţi sunt oameni şcoliţi la universităţile de arte şi meserii din străinătate, unde au învăţat abecedarul spargerilor şi pe cel al atacurilor armate, cum se răpeşte un copil sau un matur datornic, cum se transportă în siguranţă un grup de transfugi peste hotare. Criza şi poliţia din ţările unde şi-au făcut mâna i-au alungat acasă. Unde îşi caută cu arma în mână un loc sub soare. Vor să devină proprietari de pieţe agro-alimentare, de unde să ridice taxa de protecţie, să controleze comerţul cu ţigări şi băuturi netimbrate, producţia clandestină de alcool şi comerţul erotic.
România are multe servicii secrete, dar asta nu-i foloseşte la nimic. Raportul european asupra justiţiei din România ar putea să ofere suprize dureroase. Mai cu seamă că înaltele piscuri de mizerie economică, socială şi morală nu numai că sunt de neatins, devenind campionii neînceperii urmăririi penale, dar dau lecţii de cinste şi cumsecădenie din cele mai înalte fotolii de partid şi de stat. De ce să ne mai mirăm, atunci, că întreprinderile mici şi mijlocii ale corupţilor funcţionează cu motoarele încinse la roşu.
Pe frontul de est, cel controlat de găştile de cartier, nu stă nimeni între cele două tabere. Doar trecătorii, care, eroic şi simbolic, încearcă să sfideze pericolul, alegându-se, ca Gheorghe Lala din Braşov, omorât într-un atac armat în ianuarie şi decorat post-mortem de preşedintele României, cu o cruce mai înaltă în tot mai-marele cimitir al victimelor colaterale.
Însă nu e întâmplător că oamenii au ajuns să se apere singuri, chiar dacă e un pas spre sinucidere. Criza şi sărăcia fac infracţionalitatea mai solidară. Infractorii s-au săturat de singurătate. Acum, pe seceta asta, socializează. Iar faptul că autorităţile s-au retras în birouri le-a dat curaj. Se constituie în bresle, în corporaţii, în mari întreprinderi care au transformat parteneriatul public-privat într-o religie şi în program de partid.
