Așteptare de ani de zile pentru un loc la grădiniță

De frică să nu rămînă fără un loc la grădiniţă pentru fetiţa ei de doi anişori, mama acesteia, Cristina a depus dosarul la Direcţia pentru educaţie din sectorul Ciocana al capitalei cu aproape doi ani în urmă. Adică la numai cîteva luni după ce a născut. Astfel spune femeia, şansele ei devin mai reale decît, bunăoară în cazul unor părinţi care nu şi-au trecut încă numele la direcţia de sector în aşa numitul “Registru al aşteptării”: "Cred că s-ar putea să ne înscriem copiii la grădiniţele de stat, pentru că cele private sunt mai libere, însă nu pe potriva buzunarului nostru. Bunăoară pe an se plăteste la privat cel puţin 3000 de lei, iar apoi în fiecare lună între 150-600 de lei. Ar fi bine ca statul să ne creeze condiţii mai bune.”

La uşa Direcţiei pentru educaţie de la Ciocana am întîlnit recent zeci de părinţi care, întocmind o listă după principiul “primul venit, primul servit”, aşteptau la coadă în speranţa să obţină permisiunea pentru grădiniţă: ”Vrem să dăm copilul la grădiniţă pentru că nu mai avem posibilităţi cu hrana, alimentarea. Facturile la întreţinere sunt prea mari. Dacă reuşim să dăm copilul la grădiniţă vom scăpa de povara cu alimentaţia. Marţi am fost aici şi am stat aiurea, că funcţionarii m-au trimis înapoi acasă că nu aveam toate actele.”

Părinţii se arată nemulţumiţi că autorităţile îi poartă pe drumuri cu înscrierea la grădiniţă, invocînd încălcarea dreptului la educaţie, garantat de Constituţie: ”Nu putem înţelege de ce trebuie să aşteptăm ani în şir pentru un loc la grădiniţă. Venim la Direcţie, aici ne dau permisul, apoi ne ducem la grădiniţă, acolo zic că nu au locuri libere şi ne trimit înapoi la direcţie ca să începem procedura de la capăt. Şi toată umblătura asta ca să ne băgăm copiii în grupe de 35 de copii. E ceva de groază.”

Însă responsabila de la direcţia Ciocana, Svetlanei Bondarenco are o altă explicaţie: „Părinţii vor grădiniţe bune, reparate, dotate. Avem rînduri de aşteptare pentru 2010, 2011.”

Anton, tatăl unui băieţel de trei anişori, susţine că părinţii care acceptă orice ofertă, adică nu ţin cu tot dinadinsul să îşi dea copilul la o grădiniţă dotată din cartier, ar avea mai puţine bătăi de cap: ”Eu am aşteptat jumătate de an, că grădiniţa nu e tare solicitată, iar pentru cei cu maşină nu e o problemă unde se află instituţia.”

Registrele de aşteptare pentru preşcolari ar fi apărut cu trei ani în urmă, precizează directoarea uneia dintre cele mai solicitate grădiniţe din Chişinău, Vera Cearca. Motivul – suprasolicitarea sporită pentru anumite grădiniţe în defavoarea altora: „Astfel s-a făcut o reglementare. Acum noi oferim Direcţiei de învăţămînt oferta noastră şi se ţine cont pentru fiecare instituţie. Acum nu se mai poate depune cerere la grădiniţă, ci numai la direcţie. La dosar se anexează confirmarea vizei de reşedinţă şi certificatul de naştere al copilului.”

Din evidenţele Direcţiei municipale de educaţie deducem că pe anul de învăţămînt preşcolar 2009-2010 ar fi deja înscrişi aproape 7 mii de copii, cu peste o mie mai mulţi faţă de anul trecut. Cum vor face faţă grădiniţele unui număr mai mare de preşcolari? am întrebat-o pe sefa acestei instituţii, Tatiana Tverdohleb: ”Am planificat redeschiderea unor grupe noi in grădiniţele care au folosit încăperi în alte scopuri de educaţie, cum ar fi bunăoară arta vorbirii, etc. O altă sursă ar fi recuperarea instituţiilor preşcolare care au fost date în arendă unor asociaţii sau instituţii şcolare. Dar e o problemă de durată.”

În Chişinău sunt 149 de grădiniţe de stat, majoritatea fiind suprasolicitate. Tatiana Tverdohleb se arată convinsă că rîndurile de aşteptare ar putea fi epuizate, numai dacă statul ar oferi mai mult decît 30 la sută din necesităţile pentru dotarea şi repararea grădiniţelor.