Despărţiţi de familie cu mulţi ani în urmă, cei 37 de copii care trăiesc la internatul din satul Cupcui, raionul Leova nu se pot împăca cu statutul de “orfan”. Mai cu seamă acei care au părinţii în viaţă. Copiii de aici cred că au ajuns de fapt la internat din cauza sărăciei părinţilor: “Mama m-a adus aici, că umblam aiurea pe străzi şi nici nu avem condiţii normale de trai acasă. Totuşi cred că acasă e mai bine, căci acolo e mai cald. Vreau să trăiesc alături de mama, de fraţi…”
Ionuţ a împlinit recent 16 ani, adică a atins vîrsta la care nu mai poate rămâne la internat. El spune că se va înscrie la o şcoală de meserii, unde va locui la cămin, iar între timp, îşi va căuta familia, care l-a abandonat cînd avea şase ani: “am trăit o vreme cu bunica si ea a murit, aşa că m-au adus la internat. Cel mai bine e acasă. Chiar dacă aici avem libertate, educatorii nu au cum să ne poarte mai mult de grijă decît mama. Cred ca părintii ar trebui să îşi crească copiii şi nu statul.”
Vasilică Bejan se numără printre cei 16 copii care anul trecut a părăsit internatul de la Cupcui. El s-a mutat în satul Tochile-Răducani, alături de mama biologică şi tatăl vitreg.Vasilică spune că nu şi-ar mai dori să revină la internat, chiar dacă acasă trăieşte în mari greutăţi:”Dimineaţa mă scol la 6.30, mănînc o strachină de borş, apoi merg la şcoală. Îmi place fotbalul, l-am îndrăgit la internatul din Cupcui. Acolo îi duceam dorul mamei şi vroiam acasă."
Acum văd că aici e mai greu, dar oricum nu vreau la internat. Acasă o ajut pe mama; îi aduc apă de la fîntînă, tai lemne, aprind focul în sobă. De mîncare nu prea este, dimineaţa borş, la amiază tot borş. E greu, dar e mai bine lîngă mama. Ea mă înţelege mai bine decît educatorii de la internat.”
Mama lui Vasilică zice că şi-a abandonat copilul fiind convinsă pe vremuri de către autorităţi că statul îi putea oferi educaţia şi traiul pe care băiatul nu putea să le aibă acasă:” Suntem săraci, că nu avem cote şi nu avem din ce trăi. Feciorul a stat cinci ani la Internat. A venit anul trecut o comisie dela Chişinău şi a zis că trebuie să îl luăm acasă pe Vasilică, pentru că îi va fi mai bine în familie.”
Visul oricărui copil din orfelinat de a-şi găsi în cele din urmă o familie a început să aibă mai multe şanse după ce în urmă cu doi ani şi jumătate autorităţile au acceptat să aplice reforma de dezinstituţionalizare, recomandată de UNICEF şi Uniunea Europeană.
Deşi recunoaşte că reorganizarea internatelor ar fi în beneficiul copiilor, directoarea instituţiei de la Cupcui, Maria Buza priveşte totuşi cu rezerve finalitatea acestei reforme: ”Activez de pe vremea cînd a fost înfiinţată instituţia şi îmi pare rău că va trebui să particip şi la destrămarea ei. Angajaţii se tem că îşi vor pierde locurile de muncă, că totuşi aici era sursa lor de venit.”
De integrarea în familii a copiilor de la Cupcui se ocupă Organizaţia neguvernamentală “Copil, comunitate, familie”. Coordonatoarea de proiect, Lorena Ghiţu: ”E încă mult de lucru, pentru că e nevoie şi de o schimbare de mentalitate. Multe familii s-au obişnuit deja cu ideea că statul ar trebui să aibă grijă de copiii lor, să îi înveţe, să îi hrănească şi să-i îmbrace. Unii opun rezistenţă şi zic că a mai rămas un an, de ce ar trebui să îşi scoată copiii din procesul de studii? Însă le explicăm că ei au dat viaţă acestui copil şi au nişte responsabilităţi. Fiecare copil are dreptul la o familie. Nu trebuie statul să crească aceşti copii.”
În RM funcţionează actulamente in jur de 60 de internate, în care trăiesc aproape 10 mii de copii. În primul an de reformă, numărul acestor copii s-a redus cu 25 la sută, care au fost integraţi în familia naturală sau adoptivă, ori au fost plasaţi în case de tip familial.
