Partidele şi-au scos caii, pionii şi nebunii la atac în partida pentru europarlamentare. Românii aleg pentru cel mai mare for legislativ continental. Însă prezenţa la urne pare compromisă. De la sondaj la sondaj, absenteismul ia proporţii. Tendinţă firească, zic unii, din cauza fracturii dintre electorat şi politicieni.
Te întrebi uneori cine-i votează pe politicienii care, potrivit legii, reprezintă voinţa alegătorilor. Adevărul e că, după modelul oligarhiei politice, există şi o oligarhie electorală, oameni decişi să-şi voteze până în pânzele albe partidul. Unii, puţini, pentru că pentru ei votul este un mecanism democratic esenţial. Alţii vin la urne din obligaţie. Vor să-şi propulseze actorul preferat pe scena politicii.
Statisticile n-o o spun, dar se poate vedea cu ochiul liber că, în vreme ce preferinţele politice se pot modifica de la o zi la alta, structura socială a votanţilor este cam aceeaşi, un alt motiv al absenteismului fiind speranţa de viaţă şi factorul biologic care au şi înjumătăţit electoratul iniţial al partidelor de stânga.
Strategiile electoral-gastronomice ale acestor partide au fost însuşite şi de partide care blamau populismul. S-au umplut străzile de victime ale luptei pentru mititei şi bere.
Alt motiv pentru care oamenii nu par a priza votul european este legat de modul în care se face campania. Alegerilor le lipseşte miza continentală. Par încă o ocazie pentru partide de a-şi regla diferendele din politica internă. Varza de Bruxelles e gătită după metoda tradiţională a ghiveciului. După un deceniu de străduinţe pentru aderare şi doi ani de integrare europeană, România se află în acelaşi punct de unde a plecat. Electoratul nu ştie azi mai multe despre necesitatea şi seriozitatea votului pentru parlamentul european. Politicienii se pregătesc din nou să facă figuraţie în spatele vreunui grup parlamentar influent şi înstărit. Nu s-a vorbit nimic de ideile de reformă constituţională. Nu ştim dacă politicienii noştri au o sugestie pentru a scoate din criză maşinăria economică europeană. Ca de obicei, girăm în orb reprezentanţi partidelor, de regulă, victime ale votului uninominal pentru parlamentul intern.
Absenteismul pare premeditat. Lansarea campaniei electorale şi a candidaţilor europarlamentari i-a avut ca maeştrii de ceremonii pe candidaţii partidelor la prezidenţiale. Discursul s-a concentrat în jurul acestora, dând senzaţia că, pentru politicieni, votul la prezidenţiale este mai important decât cel pentru europarlamentare. Mai cu seamă că unii dintre candidaţi au venit cu un mesaj antieuropean, promiţând naţionalizări, arestări cu duba şi şantiere pentru vieţaşii politici. Pentru mulţi votanţi alegerile au început să stârnească iritarea. Poate şi pentru că, deşi nu schimbă nicicum viaţa reală, schimbă pentru o vreme programele de televiziune. Pentru a face loc emisiunilor electorale, scot din grilă telenovelele sau programele preferate! Trist pentru un alegator european responsabil.
Te întrebi uneori cine-i votează pe politicienii care, potrivit legii, reprezintă voinţa alegătorilor. Adevărul e că, după modelul oligarhiei politice, există şi o oligarhie electorală, oameni decişi să-şi voteze până în pânzele albe partidul. Unii, puţini, pentru că pentru ei votul este un mecanism democratic esenţial. Alţii vin la urne din obligaţie. Vor să-şi propulseze actorul preferat pe scena politicii.
Statisticile n-o o spun, dar se poate vedea cu ochiul liber că, în vreme ce preferinţele politice se pot modifica de la o zi la alta, structura socială a votanţilor este cam aceeaşi, un alt motiv al absenteismului fiind speranţa de viaţă şi factorul biologic care au şi înjumătăţit electoratul iniţial al partidelor de stânga.
Strategiile electoral-gastronomice ale acestor partide au fost însuşite şi de partide care blamau populismul. S-au umplut străzile de victime ale luptei pentru mititei şi bere.
Alt motiv pentru care oamenii nu par a priza votul european este legat de modul în care se face campania. Alegerilor le lipseşte miza continentală. Par încă o ocazie pentru partide de a-şi regla diferendele din politica internă. Varza de Bruxelles e gătită după metoda tradiţională a ghiveciului. După un deceniu de străduinţe pentru aderare şi doi ani de integrare europeană, România se află în acelaşi punct de unde a plecat. Electoratul nu ştie azi mai multe despre necesitatea şi seriozitatea votului pentru parlamentul european. Politicienii se pregătesc din nou să facă figuraţie în spatele vreunui grup parlamentar influent şi înstărit. Nu s-a vorbit nimic de ideile de reformă constituţională. Nu ştim dacă politicienii noştri au o sugestie pentru a scoate din criză maşinăria economică europeană. Ca de obicei, girăm în orb reprezentanţi partidelor, de regulă, victime ale votului uninominal pentru parlamentul intern.
Absenteismul pare premeditat. Lansarea campaniei electorale şi a candidaţilor europarlamentari i-a avut ca maeştrii de ceremonii pe candidaţii partidelor la prezidenţiale. Discursul s-a concentrat în jurul acestora, dând senzaţia că, pentru politicieni, votul la prezidenţiale este mai important decât cel pentru europarlamentare. Mai cu seamă că unii dintre candidaţi au venit cu un mesaj antieuropean, promiţând naţionalizări, arestări cu duba şi şantiere pentru vieţaşii politici. Pentru mulţi votanţi alegerile au început să stârnească iritarea. Poate şi pentru că, deşi nu schimbă nicicum viaţa reală, schimbă pentru o vreme programele de televiziune. Pentru a face loc emisiunilor electorale, scot din grilă telenovelele sau programele preferate! Trist pentru un alegator european responsabil.
