Grigore Ulinici povesteşte că a învăţat să facă măşti la un atelier din Veneţia, unde a ajuns, după ce a lucrat mai mulţi ani pe un şantier de construcţii în Portugalia. În numai un an, spune bărbatul, care e trecut de 30 de ani, a deprins să dea formă şi culoare celor mai vechi tipuri de măşti veneţiene - “Colombinele” şi “Casanova”, pe care acum le confecţionează la propriul său atelier din Nisporeni:” am încheiat contract cu patronul din Vaneţia şi mi-am deschis propria afacere la Nisporeni.
La început a fost greu. Cel mai mult mă irită invidia. Lumea crede că fac mulţi bani, dar nu e tocmai aşa.” Grigore recunoaşte că a deprins meşteşugul mai mult din nevoie decît din pasiune şi regretă că la Veneţia nu a învăţat să meşterească mai multe tipuri de măşti: ”E nevoie de 10-15 ani ca să cunoşti mai bine secretele meşteşugului cu măştile veneţiene. Mi-ar place să confecţionez măşti copiate direct de pe faţa omului, adică nu făcută în matriţă, dar pentru asta e nevoie de mai multă experienţă.
Sunt măşti veneţiene cu clopoţei, care produc sunete. Evident că mi-aş dori să am în atelierul meu şi astfel de măşti. Cele mai căutate sunt “Colombinele”. Pe perioada Carnavalului din Veneţia măştile se vînd mai bine. Iar pe perioada anului vînzătile merg mai greu, pentru că depindem de turiştii care vin la Veneţia.”
Procesul de producţie, spune Grigore, începe de regulă prin lipirea, într-o matriţă de mască, a mai multor straturi de hîrtie umezită care, după uscare, capătă consistenţa acelui carton dur. Meşterul spune că adezivul folosit e, ca pe vremea bunicii, făina muiată în apă. “Masca trebuie să fie uşoară şi trainică”, adaugă Grigore.
Pretul unei măşti veneţiene “made in Nisporeni” variaza între 1 si 20 de Euro, în funcţie de complexitatea lucrării. Grigore Ulinici zice că asta ar fi de două ori mai ieftin decît la Veneţia, unde îşi vinde cea mai mare parte a lucrărilor. El se arată necăjit însă de criza globală care i-ar fi dat peste cap planurile de afaceri: ”patronul din Veneţia e pretenţios la calitate, dar mai lăsăm din preţ, că nu toate lucrările ies bine. Uneori mai greşim, că e muncă grea. Sigur, că această criză m-a afectat. Vînzările au scăzut din aprilie 2008 pînă acum undeva cu 60-70 la sută. Asta pentru că înainte Veneţia era vizitată şi de turişti săraci. De cînd e criza, mai mult cei bogaţi îşi permit să călătorească.“
Grigore se arată totuşi mulţumit de meşteşugul deprins în Europa care îl ajută să aibă un trai decent la Nisporeni, unde ar vrea să organizeze propriul Carnaval de Măşti.
La început a fost greu. Cel mai mult mă irită invidia. Lumea crede că fac mulţi bani, dar nu e tocmai aşa.” Grigore recunoaşte că a deprins meşteşugul mai mult din nevoie decît din pasiune şi regretă că la Veneţia nu a învăţat să meşterească mai multe tipuri de măşti: ”E nevoie de 10-15 ani ca să cunoşti mai bine secretele meşteşugului cu măştile veneţiene. Mi-ar place să confecţionez măşti copiate direct de pe faţa omului, adică nu făcută în matriţă, dar pentru asta e nevoie de mai multă experienţă.
Sunt măşti veneţiene cu clopoţei, care produc sunete. Evident că mi-aş dori să am în atelierul meu şi astfel de măşti. Cele mai căutate sunt “Colombinele”. Pe perioada Carnavalului din Veneţia măştile se vînd mai bine. Iar pe perioada anului vînzătile merg mai greu, pentru că depindem de turiştii care vin la Veneţia.”
Procesul de producţie, spune Grigore, începe de regulă prin lipirea, într-o matriţă de mască, a mai multor straturi de hîrtie umezită care, după uscare, capătă consistenţa acelui carton dur. Meşterul spune că adezivul folosit e, ca pe vremea bunicii, făina muiată în apă. “Masca trebuie să fie uşoară şi trainică”, adaugă Grigore.
Pretul unei măşti veneţiene “made in Nisporeni” variaza între 1 si 20 de Euro, în funcţie de complexitatea lucrării. Grigore Ulinici zice că asta ar fi de două ori mai ieftin decît la Veneţia, unde îşi vinde cea mai mare parte a lucrărilor. El se arată necăjit însă de criza globală care i-ar fi dat peste cap planurile de afaceri: ”patronul din Veneţia e pretenţios la calitate, dar mai lăsăm din preţ, că nu toate lucrările ies bine. Uneori mai greşim, că e muncă grea. Sigur, că această criză m-a afectat. Vînzările au scăzut din aprilie 2008 pînă acum undeva cu 60-70 la sută. Asta pentru că înainte Veneţia era vizitată şi de turişti săraci. De cînd e criza, mai mult cei bogaţi îşi permit să călătorească.“
Grigore se arată totuşi mulţumit de meşteşugul deprins în Europa care îl ajută să aibă un trai decent la Nisporeni, unde ar vrea să organizeze propriul Carnaval de Măşti.