Marțea trecută, cele trei ceasuri negre l-au lovit în moalele capului pe ministrul muncii, Ioan Botiș. Necazurile au început cu o seara mai înainte când o telemoguliziune l-a băgat în corzi pe ministru cu informații luate de pe un blog din Bistrița Năsăud, fără să citeze sursa. Și, ca ministru, n-a mai ieșit din ele decât cu picioarele înainte. Miercuri Ioan Botiș era „fostul” ministru al muncii. Și-a dat demisia. Demisia de onoare, susține domnia sa, deși scandalul în care a fost implicat are de a face doar cu onoarea celui care dat cinstea pe rușine.
Neculai Constantin Munteanu
O premieră în istoria post-decembristă a Romaniei. Pentru prima data, în mai puțin de trei zile de la declanșarea scandalului, presa provoacă demisia unui ministru. Să fie într-un ceas bun! Și la mai mulți! România e pe cale să devină o țară europeană, unde legea e una pentru toți, iar primii ținuți să n-o încalce sunt chiar înalții funcționari de stat.
Faptele. Soția ministrului Ioan Botiș a câștigat 8400 lei pe luna în proiectul „Șansa la demnitate”, realizat de asociația Parteneriat Euroactiv Bistrița, a cărui finanțare europeană a fost aprobată de o instituție din subordinea ministrului. Ioan Botiș este suspect nu numai de incompatibilitate, ci și de conflict de interese. Parteneriat Euroactiv Bistrița a primit o finanțare de 500.000 euro, în mare parte din fonduri europene, la numai o lună dupa numirea lui Botiș ca ministru al muncii. Tot Botiș a sprijinit și înființarea asociației în 2007. În fine, Asociația are sediul într-un imobil deținut de ministru, iar un consilier personal, o fostă șefă de cabinet a ministrului și câțiva foști subalterni, de pe vremea când Ioan Botiș a condus Agenția Județeana pentru Ocuparea Forței de Muncă Bistrița, sunt implicați în afacere.
Pe hârtie, Parteneriat Euroactiv Bistrița, prin proiectul „Șansa la demnitate” s-ar ocupa cu încardarea și reorientarea profesională a șomerilor și formarea unora în meseriile de sudor și de stivuitorist. Nu se știe câți s-au recalificat, câți și-au găsit sau își vor găsi de lucru, sigur este că asociația plătea lefuri grase, cam 2000 de euro pe lună soției și unor apropiați a fostului ministru la muncii, cheltuind între 15 și 20.000 de euro pe luna pe salarii și consiliere. Pe scurt, „Șansa la demnitate” pare o mașinărie de furat și de redistribuit bani publici cu acoperrire mai mult sau mai puțin legală.
Prins cu ocaua mică, fostul ministru Ioan Botiș a exclamat senin: „dacă e o problemă de morală, îmi dau demisia, fără discuţii”. Apoi a revenit, n-a mai demisionat, urmând să aștepte rezultatul anchetei Agenției Națională pentru Integritate, o instituție destinată sa-i apere pe demnitari de ispite, dar care trăiește din cititul ziarelor și are nevoie de mult timp pentru a lua o decizie. Prefăcându-se că nu înțelege în ce constă conflictul de interese, Botiș a anunțat demisia soției din proiectul „Șansa la demnitate” și mutarea asociației, „până la Paști”, din imobilul care îi aparține.
Surprinzătoarea fost „înțelegerea” de care ministrul păcătos a avut parte în rândul PDL. Energicul prim-ministru, jurist de meserie, a pus accentul pe faptul că Botiș este „un om onest”. Ar fi putut să adauge liniștit că e și un bun familist, câtă vreme „onestitatea” sa a asigurat soției o leafă de ministru. La rândul său, vicepreședintele PDL Ioan Oltean, cel care l-a susținut pe Botiș pentru a obține portofoliul de ministru, a invocat faptul că nu vrea să facă politică în Săptămâna Patimilor, dar e sigur ca Botiș e „un băiat bine crescut”. Însă onestul bine crecut s-a dovedit cam lipsit de maniere la masa puterii.
Președintele Traian Băsescu a înțeles pontețialul exploziv al afaceri, știe că corupția este transpartinică, după cum știe și câte schelete are PDL-ul în dulapuri. După o întrevedere cu președintele, Ioan Botiș a demisionat, totuși, din motive „de moralitate”, deși fapta lui plutește undeva între imoralitate și amoralitate.
