Anatolie Munteanu: Opinia organizaţiilor internaţionale este semnificativă pentru Republica Moldova, mai ales în situaţia de criză ce s-a produs la noi pe 7 aprilie 2009, dar şi după acest eveniment. Delegaţia europeană a vrut să se documenteze din prima sursă. Am expus poziţia avocaţilor parlamentari că Moldova a păşit cu cîţiva paşi în urmă în aplicarea conceptului de “întruniri paşnice”. Avem o lege foarte bună despre întruniri care a întruchipat cele mai îndrăzneţe prevederi ale legislaţiilor din alte ţări, vecine, cu tradiţii democratice. Dar am mers înapoi în posibilitatea de a percepe o lege atît de democratică şi avem de depus efort enorm ca să mergem înainte şi să stabilim un dialog între autorităţi şi societatea civilă. Autorităţile noastre, ale statului, au trecut o încercare foarte dură la capitolul de a reacţiona adecvat şi la timp. Părerea mea e că vom avea foarte mult de lucru ca să readucem lucrurile la normal.
Europa Liberă: Asta ar depinde mai mult de societatea civilă sau de autorităţi?
Anatolie Munteanu: Nu pot spune că unei părţi i-ar reveni 70 % , iar alteia doar 30 la sută. Cred că, mai întîi, ar trebui de studiat minut cu minut ce s-a întîmplat pe 7 aprilie, ca apoi să ne dăm cu aprecierile.
Europa Liberă: După 7 aprilie v-aţi întîlnit cu o parte dintre persoanele aflate în arest preventiv, urmare a acţinilor de vandalizare a sediilor Parlamentului şi Preşedenţiei, aţi constatat cazuri de tortură şi de rele tratamente aplicate de poliţişti?
Anatolie Munteanu: Am fost cu colegii mei în Comisariatul general de poliţie, în Penitenciarul nr-13 şi în Comiariatele de poliţie din nordul şi sudul Moldovei. Bunăoară la Comisariatul general de poliţie din capitală am discutat cu 41 de persoane, dintre care 10 au pretins că au fost supuşi violenţei excesive din partea colaboratorilor de poliţie, în momentul reţinerii sau chiar după reţinere, aflîndu-se în custodia poliţiei. Le-am acordat asistenţă juridică şi le-am explicat cum pot contesta actele emise împotriva lor. Unii au zis că vor discuta cu avocaţii lor dacă vor depune sau nu plîngere că au fost torturaţi, iar doi din ei s-au arătat mai decişi. Însă, în general, cei mai mulţi erau nedumeriţi de ceea ce li se întîmplă, nu percepeau seriozitatea problemei, aflării lor în izolatoarele de detenţie. Cei mai mulţi erau pentru prima dată în astfel de instituţii.
Europa Liberă: Aţi văzut persoane cu urme de tortură evidente pe corp?
Anatolie Munteanu: Numai la Anatol Mătăsaru. Însă la Penitenciarul nr.13 înaintea noastră a fost un grup de medici legişti, care a constatat diferite leziuni la 24 de persoane. Atunci activau în penitenciar şase procurori care primeau plîngeri de la persoanele care pretind că au fost torturate. Acolo am vorbit cu 96 de deţinuţi.
Europa Liberă: A existat un îndemn recent al preşedintelui în exerciţiu Vladimir Voronin de eliberare a persoanelor reţinute după evenimentul din 7 aprilie şi chiar de încetare a urmăririi penale. Au scăpat aceşti oameni de dosarele penale şi administrative ?
Anatolie Munteanu: Dar nu are efecte juridice. Amnistierea e un act prevăzut de legea penală, apoi e şi o tehnică legislativă care spune ce înseamnă un act de amnistie. Dacă Parlamentul se va întruni, ar putea adopta o astfel de lege. Dar şi procuratura ar putea dispune încetarea urmăririi penale, la faza anchetei penale, analizînd dacă sunt sau nu probe. Discursul preşedintelui Vladimir Voronin a fost mai mult un îndemn pentru calmarea spiritelor.
Radio Europa Liberă: Faptul că au existat aceste cazuri de tortură, nu scot de fapt în evidenţă un fenomen la care poliţiştii încă recurg, dar care erau mai puţine şi nu se făceau publice?
Anatolie Munteanu: Prin anii 2004-2005, cînd lucram procuror, s-a pus accentul pe faptul că o probă viciată, obţinută sau fixată prin mijloace nepermise, cum ar fi aceste acte de tortură, nu pot fi puse la baza unei sentinţe de condamnare. Din experineţa mea, pot afirma că în ultima vreme, însăşi poliţiştii spuneau că nu mai vreau să îşi rişte cariera sau familia pentru o crimă nedescoperită sau altceva, aplicînd tortura. Nu pot să neg că nu au fost, că există aşa situaţii în organele poliţiei. Avem şi cazuri la CEDO cînd Moldova a pierdut că s-a aplicat tortura. Sigur că există o asemenea problemă. Însă să dau eu acum o apreciere că a existat şi acum a izbucnit? Eu nu sunt pregătit să spun asta şi cred că nici nu ar fi corect. Eu cred că pe 7 aprilie şi situaţia ce a urmat, autorităţile moldovene au trecut printr-o încercare dură. În sarcina avocaţilor parlamentari e să asigurăm un dialog între autorităţi şi societatea civilă. Noi asta am făcut, dar mai este de lucru.
Europa Liberă: Urmare a evenimentului din 7 aprilie, Centrul pentru Drepturile Omului a elaborat un raport preliminar. Care sunt concluziile şi pentru cine l-aţi făcut?
Anatolie Munteanu: În acest raport sunt enumerate toate măsurile întrerpinse de avocaţii parlamentari. Am scris cu cine ne-am întîlnit, cum au fost rezolvate anumite situaţii, am prezentat şi rezultatul vizitelor noastre la Comisariatele de poliţie. Am constatat nişte omisiuni şi încălcări de lege şi am emis un Aviz pe care l-am înaintat Prouraturii Generale şi Ministerului de Interne.S-ar putea ca acest raport să fie parte a raportului final pe care îl vom prezenta în Parlament în martie 2010.
Europa Liberă: După evenimentul din 7 aprilie, se va insista ca centrele de detenţie să treacă în subordinea Ministerului Justiţiei?
Anatolie Munteanu: Da. Cred că va fi unul din accentele principale. Este de competenţa autorităţilor să revină la această problemă pe poziţii noi, astfel încît să putem găsi ieşirea din această situaţie.
Europa Liberă: Asta ar depinde mai mult de societatea civilă sau de autorităţi?
Anatolie Munteanu: Nu pot spune că unei părţi i-ar reveni 70 % , iar alteia doar 30 la sută. Cred că, mai întîi, ar trebui de studiat minut cu minut ce s-a întîmplat pe 7 aprilie, ca apoi să ne dăm cu aprecierile.
Europa Liberă: După 7 aprilie v-aţi întîlnit cu o parte dintre persoanele aflate în arest preventiv, urmare a acţinilor de vandalizare a sediilor Parlamentului şi Preşedenţiei, aţi constatat cazuri de tortură şi de rele tratamente aplicate de poliţişti?
Anatolie Munteanu: Am fost cu colegii mei în Comisariatul general de poliţie, în Penitenciarul nr-13 şi în Comiariatele de poliţie din nordul şi sudul Moldovei. Bunăoară la Comisariatul general de poliţie din capitală am discutat cu 41 de persoane, dintre care 10 au pretins că au fost supuşi violenţei excesive din partea colaboratorilor de poliţie, în momentul reţinerii sau chiar după reţinere, aflîndu-se în custodia poliţiei. Le-am acordat asistenţă juridică şi le-am explicat cum pot contesta actele emise împotriva lor. Unii au zis că vor discuta cu avocaţii lor dacă vor depune sau nu plîngere că au fost torturaţi, iar doi din ei s-au arătat mai decişi. Însă, în general, cei mai mulţi erau nedumeriţi de ceea ce li se întîmplă, nu percepeau seriozitatea problemei, aflării lor în izolatoarele de detenţie. Cei mai mulţi erau pentru prima dată în astfel de instituţii.
Europa Liberă: Aţi văzut persoane cu urme de tortură evidente pe corp?
Anatolie Munteanu: Numai la Anatol Mătăsaru. Însă la Penitenciarul nr.13 înaintea noastră a fost un grup de medici legişti, care a constatat diferite leziuni la 24 de persoane. Atunci activau în penitenciar şase procurori care primeau plîngeri de la persoanele care pretind că au fost torturate. Acolo am vorbit cu 96 de deţinuţi.
Europa Liberă: A existat un îndemn recent al preşedintelui în exerciţiu Vladimir Voronin de eliberare a persoanelor reţinute după evenimentul din 7 aprilie şi chiar de încetare a urmăririi penale. Au scăpat aceşti oameni de dosarele penale şi administrative ?
Anatolie Munteanu: Dar nu are efecte juridice. Amnistierea e un act prevăzut de legea penală, apoi e şi o tehnică legislativă care spune ce înseamnă un act de amnistie. Dacă Parlamentul se va întruni, ar putea adopta o astfel de lege. Dar şi procuratura ar putea dispune încetarea urmăririi penale, la faza anchetei penale, analizînd dacă sunt sau nu probe. Discursul preşedintelui Vladimir Voronin a fost mai mult un îndemn pentru calmarea spiritelor.
Radio Europa Liberă: Faptul că au existat aceste cazuri de tortură, nu scot de fapt în evidenţă un fenomen la care poliţiştii încă recurg, dar care erau mai puţine şi nu se făceau publice?
Anatolie Munteanu: Prin anii 2004-2005, cînd lucram procuror, s-a pus accentul pe faptul că o probă viciată, obţinută sau fixată prin mijloace nepermise, cum ar fi aceste acte de tortură, nu pot fi puse la baza unei sentinţe de condamnare. Din experineţa mea, pot afirma că în ultima vreme, însăşi poliţiştii spuneau că nu mai vreau să îşi rişte cariera sau familia pentru o crimă nedescoperită sau altceva, aplicînd tortura. Nu pot să neg că nu au fost, că există aşa situaţii în organele poliţiei. Avem şi cazuri la CEDO cînd Moldova a pierdut că s-a aplicat tortura. Sigur că există o asemenea problemă. Însă să dau eu acum o apreciere că a existat şi acum a izbucnit? Eu nu sunt pregătit să spun asta şi cred că nici nu ar fi corect. Eu cred că pe 7 aprilie şi situaţia ce a urmat, autorităţile moldovene au trecut printr-o încercare dură. În sarcina avocaţilor parlamentari e să asigurăm un dialog între autorităţi şi societatea civilă. Noi asta am făcut, dar mai este de lucru.
Europa Liberă: Urmare a evenimentului din 7 aprilie, Centrul pentru Drepturile Omului a elaborat un raport preliminar. Care sunt concluziile şi pentru cine l-aţi făcut?
Anatolie Munteanu: În acest raport sunt enumerate toate măsurile întrerpinse de avocaţii parlamentari. Am scris cu cine ne-am întîlnit, cum au fost rezolvate anumite situaţii, am prezentat şi rezultatul vizitelor noastre la Comisariatele de poliţie. Am constatat nişte omisiuni şi încălcări de lege şi am emis un Aviz pe care l-am înaintat Prouraturii Generale şi Ministerului de Interne.S-ar putea ca acest raport să fie parte a raportului final pe care îl vom prezenta în Parlament în martie 2010.
Europa Liberă: După evenimentul din 7 aprilie, se va insista ca centrele de detenţie să treacă în subordinea Ministerului Justiţiei?
Anatolie Munteanu: Da. Cred că va fi unul din accentele principale. Este de competenţa autorităţilor să revină la această problemă pe poziţii noi, astfel încît să putem găsi ieşirea din această situaţie.
